Cartea se adresează vouă, militarilor, polițiștilor activi, în rezervă și în retragere și familiilor voastre
Punctul 1 – Numirea din ianuarie 2014 și contextul alegerilor prezidențiale
În ianuarie 2014, am fost numit viceprim-ministru pentru securitate națională și ministru al afacerilor interne, într-un context intern și internațional extrem de complicat. România se afla sub presiuni strategice majore, generate de evoluțiile regionale, de angajamentele asumate în cadrul NATO și de consolidarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite ale Americii. Funcția pe care o ocupam presupunea responsabilitate directă asupra arhitecturii de securitate națională a statului român. Alegerile prezidențiale din 2014 au reprezentat un moment de inflexiune major. Victor Ponta, prim-ministru în funcție și candidat la Președinția României, a obținut aproximativ 40% din voturi în primul tur. L-am susținut total, loial și fără echivoc, atât politic, cât și instituțional. Consideram că stabilitatea guvernării și continuitatea executivului erau esențiale pentru securitatea națională a României.
Pierderea alegerilor în turul al doilea nu a fost rezultatul unei retrageri de sprijin politic intern, ci consecința unei mobilizări masive pe Facebook, realizată printr-o mobilizare de tip intelligence, coordonată de specialiști din țară și din exterior, care a schimbat decisiv raportul de forțe electorale.
În urma acestui rezultat, începând din decembrie 2014 și continuând în prima parte a anului 2015, au apărut propuneri explicite de a-l înlătura pe Victor Ponta din funcția de prim-ministru și de a prelua eu conducerea Guvernului. Aceste propuneri au venit direct de la președintele Klaus Iohannis, în mod repetat și explicit, și au fost reluate la fiecare moțiune de cenzură, inclusiv în iunie 2015.
Am refuzat constant aceste propuneri. Nu era în sistemul meu de valori, nu mă caracteriza. Am considerat că loialitatea față de angajamentele asumate, respectarea votului parlamentar și menținerea stabilității guvernamentale sunt obligații de onoare. L-am sprijinit pe Victor Ponta până la capăt, atât timp cât a avut susținere parlamentară.
Acest refuz ferm, repetat și asumat, a reprezentat primul punct de ruptură strategică și a declanșat o succesiune de presiuni politice și instituționale care vor conduce, în anul 2015, la evenimentele decisive ce au urmat.
Punctul 2 – Consolidarea rolului pe securitate națională și responsabilitatea instituțională
În calitatea mea de viceprim-ministru pentru securitate națională și ministru al afacerilor interne, am avut în coordonare întregul sistem de securitate internă al statului român, într-un context regional fragil, marcat de presiuni geopolitice crescute și de riscuri reale la adresa stabilității interne.
Responsabilitățile mele au vizat ordinea publică și siguranța națională, coordonarea instituțională între structurile Ministerului Afacerilor Interne, serviciile de informații și celelalte instituții cu atribuții în domeniul securității, precum și relația directă cu partenerii strategici ai României, în special în cadrul NATO și al Parteneriatului Strategic România–Statele Unite ale Americii.
Toate deciziile asumate în această perioadă au fost exclusiv instituționale, fundamentate pe evaluări de securitate națională și pe informări oficiale, nu pe calcule politice conjuncturale sau interese personale. Am acționat constant în logica stabilității statului, a continuității guvernării și a respectării angajamentelor internaționale asumate de România.
În acest cadru, susținerea Guvernului condus de Victor Ponta a fost o opțiune de responsabilitate instituțională, considerând că orice destabilizare politică artificială, într-un moment de vulnerabilitate regională, ar fi reprezentat un risc direct la adresa securității naționale.
Refuzul meu de a intra în jocuri politice de culise, de a forța căderi de guverne sau de a accepta scenarii de tip „soluție de rezervă” a decurs firesc din sistemul meu de valori: ordine, loialitate instituțională și onoare.
Această conduită fermă și predictibilă a consolidat poziția mea instituțională în domeniul securității naționale, dar a generat, în același timp, tensiuni și nemulțumiri în anumite cercuri de putere, interne și externe, care aveau să devină vizibile și explicite în cursul anului 2015.
