Cartea se adresează vouă, militarilor, polițiștilor activi, în rezervă și în retragere și familiilor voastre
CAPITOLUL XIII – GUVERNAREA, TRANZIȚIA DE PUTERE ȘI DRUMUL SPRE 2015
În mai 2012, Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a căzut în urma moțiunii de cenzură. Imediat după vot, Emil Boc, liderul coaliției de guvernare, a anunțat public că actuala coaliție de guvernare și-a încetat existența.
A lăudat UNPR pentru sprijinul și loialitatea dovedite până la capăt și a criticat UDMR pentru lipsa de loialitate la votul moțiunii. În aceeași seară, am fost chemați la Cotroceni, unde Traian Băsescu a confirmat oficial sfârșitul coaliției de guvernare și decizia de a desemna un guvern al opoziției, USL.
În acest context politic delicat, la rugămintea lui Victor Ponta, copreședinte al USL și prieten personal, am promis voturile celor 33 de parlamentari UNPR pentru învestirea noului guvern, fără a cere nimic în schimb. După numirea lui Victor Ponta ca prim-ministru, am creat Alianța de Centru-Stânga (ACS), fiind copreședinți, iar UNPR a intrat în USL.
Am fost ales senator de București și numit viceprim-ministru pentru securitate națională, fără portofoliu. În această calitate, am coordonat Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne, am contrasemnat toate hotărârile de guvern și am fost interfața instituțională cu SRI, SIE, SPP și STS.
Această etapă a fost una de responsabilitate și echilibru, menită să asigure continuitatea statului. Tot ce a urmat, inclusiv anii dificili de după 2015, nu poate fi înțeles fără această perioadă de tranziție.
Principiul meu a rămas neschimbat: Dumnezeu • Patrie • Familie • Onoare.
