Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu decât îndepărtându-se de lume. Iar îndepărtare nu este ieșirea cu trupul din lume, ci îndepărtarea de lucrurile lumii. Virtutea aceasta stă în oprirea cugetării la lucrurile lumii. Pentru că inima nu se poate liniști și nu se poate izbăvi de închipuiri atâta timp cât simțurile lucrează; nici patimile trupești nu stau în nelucrare și nici gândurile rele nu încetează. Până când sufletul nu dobândește beția credinței în Dumnezeu prin primirea puterii simțirii ei, omul nu-și poate vindeca slăbiciunea simțurilor și nici nu poate trece peste conținutul celor văzute, care stau ca un zid despărțitor în fața celor dinlăuntru ale sufletului.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
