Un boier oarecare a trecut odată pe la schitul Avvei de la Poiana şi l-a văzut cum mânca din blidul său cu linte. I s-a făcut milă de el şi i-a spus:
– Preacuvioase, învaţă să fii supus faţă de vodă şi n-o să mai fii nevoit să trăieşti cu linte.
La care avva i-a răspuns:
– Fiule, învaţă să trăieşti cu linte şi n-o să mai fii nevoit să-l pupi în fund pe vodă.
„Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. Daţi şi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” (Luca 6: 35-38)
Pe o moșie, un boier foarte bogat avea păduri întinse de brad. Pe vremea unei ierni grele, veniră la el, într-o zi, mai mulți și-i ziseră:
– Boierule, iarna-i grea și în sat la noi sunt mulți care suferă de frig. Fii milostiv dar și dă-le câte un braț de lemne.
– N-am lemne de dat, plecați de la mine! Le răspunse răstit boierul.
Atunci, un bătrân cu vorba blândă, îi spuse:
– Care-i bradul dumitale din pădurea aceasta?
– Cum care-i bradul meu? Toată pădurea-i a mea! Răspunse boierul.
– Vreau să spun – continuă bătrânul – atunci când vei pleca din lume, din care brad îți vei face sicriul?
Și au plecat oamenii. Nimeni nu știe ce s-a petrecut cu boierul, dar după câteva zile a chemat la sine pe cei care-i gonise și le spuse:
– Luați din pădure câte lemne aveți nevoie. Și luați și câte trebuie să înălțați o biserică în sat.
Dumnezeu dăruise boierului cel bogat harul milosteniei.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
