Lasă valurile vieţii să spumege în jurul tău ca o mare furtunoasă, dar tu stăruieşte să rămâi cu sufletul liniştit precum adâncul mării.
Un comandant privea cu sânge rece la oastea lui în timpul luptei – când în atac, când în apărare. Când aghiotanţii, îngroziţi, i-au făcut cunoscută cumplita înfrângere, el nu s-a tulburat deloc. „Cum adică?”, l-au întrebat mai târziu. Iar el le-a răspuns: „Când m-a născut maica mea, eu n-am ştiut nici de înfrângere, nici de biruinţă. Pentru ce acum, la maturitate, să nu pot păstra ţinuta pe care am avut-o când eram doar un prunc?” Sau acel cuvânt asemănător, al Dreptului Iov: „Gol am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi şi întoarce acolo.” (Iov 1:21)
O mamă şi-a certat fiul că a călătorit trei ani prin lume: „Ţi-ai părăsit casa şi te-ai dus să rătăceşti prin lume!” „Te înşeli, mamă,” i-a răspuns fiul; „picioarele şi ochii mei au rătăcit prin lume, însă eu, în tot răstimpul acestor trei ani, am petrecut cu tine.”
Vântul poate îndoi stejarul oricât ar vrea, rădăcina stejarului însă, va rămâne liniştită. Stejarul este adânc înfipt cu rădăcinile în pământ, şi aceasta îl izbăveşte de toate vânturile. Tot aşa trebuie ca şi tu, cu sufletul tău, cu rădăcina sufletului tău, să te înrădăcinezi adânc în Dumnezeu, şi numai Acesta te poate izbăvi de toate valurile şi îndoielile primejdioase.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
