Un înțelept trăia într-un oraș în care se aflau mulți oameni fără minte.
Într-o zi, el puse deasupra ușii casei, o firmă, pe care era scris: „Aici se vinde înțelepciune”.
Trecând pe acolo unul care se credea preaînțelept și văzând firma, se opri. Surâse și, cum era cu servitorul său, îi întinse acestuia câțiva gologani și-i zise:
-Du-te și cumpără cu acești bani înțelepciune de la negustorul acela!…
Servitorul merse și ceru înțelepciune de banii primiți de la stăpân.
Înțeleptul îi spuse:
-Transmite stăpânului tău că în tot ce va face, să nu piardă din vedere sfârșitul…
Servitorul plecă și-i spuse acestea stăpânului său. Omul ce se crezuse preaînțelept, rămase pe gânduri.
Mergând acasă, începu a se folosi de vorbele pe care le cumpărase, și văzu că-i aduc mari și bune foloase.
Atunci le scrise cu litere mari, deasupra casei lui, ca să le fie de folos și altora.
Prețuiește, omule,, timpul, pentru că în timp te vei mântui! Abia la sfârșit vede omul cum și-a cheltuit viața, ce ar fi putut să facă și nu a făcut, cât de ușor ar fi fost de nu s-ar fi lenevit…
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
