Așa cum în cel care a fost rănit nu poate intra alt gând afară de cel al suferinței care îl stăpânește din pricina durerii, tot așa nici cel ce se gândește la ceva cu patimă nu poate să cugete la altceva, decât la patima care-i stăpânește mintea și care îi pătrunde tot gândul cu mireasma ei ademenitoare. Fiindcă plăcerea nu poate fi alăturată durerii, nici bucuria nu poate fi alăturată întristării și nici veselia nu poate fi alăturată supărării. De asemenea, câtă vreme stăpânește durerea, ea nu primește să se apropie plăcerea, nici întristarea nu se însoțește cu bucuria, și nici cu supărarea nu se amestecă veselia. Trăirile protivnice nu se împletesc întreolaltă și nu se împreună niciodată, nici nu se învoiesc la o întovărășire prietenească, din pricina înstrăinării și vrăjmășiei lor de neîmpăcat Astfel este legea nescrisă a firii, care se află în fiecare din noi.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
