Filosofia îşi are partidele şi partizanii săi, ca şi politica. Însă partizanii cinstiţi şi ai uneia şi ai alteia se simt strâmtoraţi în partidul lor şi caută un orizont mai larg. Materialistul şi spiritualistul ar putea fi asemănate cu două microorganisme din corpul omenesc care ar porni la cercetarea marelui organism în care trăiesc. După ce ar trece prin toate organele din om şi ar cerceta totul cu de-amăruntul, ei ar sta să adune rezultatele cercetării lor.
– Acum ştim totul, ar spune microorganismul materialist.
– Abia acum nu ştim nimic, ar spune microorganismul spiritualist.
– Cum să nu ştim? S-ar mira primul. Acest un corp este fără margini, cu multe şi felurite organe şi funcţii. Organele se dezvoltă din mici în mai mari; toate se dezvoltă în armonie şi în legătură unele cu altele, fiecare organ în legătură cu cele din jurul său. Aici avem de-a face cu legi vădite: cea a dezvoltării şi cea a mijlocirii. Unele celule ale organelor mor, iar altele se nasc în locul lor, şi întregul mecanism lucrează fără întrerupere din veci în veci, purtând toate cauzele şi toate scopurile în sine.
Astfel ar argumenta microorganismul materialist. Iar microorganismul spiritualist ar clătina din cap şi ar spune:
– Aşa li se pare a fi numai ochilor tăi şi-ai mei! Într’adevăr, acesta pare a fi singurul rezultat al alergării şi cercetării noastre prin acest corp. Dar eu simt că deasupra tuturor acestor organe există în acest mecanism o lume nevăzută ochilor noştri, nepătrunsă tuturor simţurilor noastre. Această lume este o întreagă împărăţie de puteri mai mari decât cele pe care le-am cunoscut noi, mai strălucite, mai întinse şi mai trainice decât acestea. Toate aceste puteri se adună în jurul unei puteri principale. În această lume superioară se află cauzele şi scopurile acestei lumi a organelor, în care trăim eu şi tu, neştiind nici cum, nici pentru ce. Această lume inferioară a noastră este doar o palidă închipuire a lumii superioare, o sclipire efemeră, un pas al ei.
Închipuiţi-vă acum ce surpriză ar fi pentru ambele microorganisme – deşi, de bună seamă, mai mare pentru microorganismul materialist! – dacă ar putea intra în împărăţia sufletului omenesc, pe cerul conştiinţei omeneşti…

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie