Conţinutul principal al istoriei omenirii constă în căutarea şi împlinirea legăturilor oamenilor cu Dumnezeu. Restul sunt evenimente şi întâmplări de mai mică însemnătate. Perioadele istoriei omenirii înfăţişează fluxul și refluxul credinței omului în Dumnezeu. În vremea fluxului, marii artişti îşi găseau inspiraţia în Dumnezeu, în vremea refluxului, marii artişti îşi găseau inspiraţia în natură. Acestea se pot numi artă de primă mână şi artă de mâna a doua. Am putea spune că cea dintâi formă de Arta este mai mult masculină şi dramatică, iar cea de-a doua, mai mult feminină şi lirică.
Atunci când tatăl lipseşte, mama primeşte oaspeţii şi întreţinându-se cu ei, le spune ce a auzit de la tatăl. Fiecare reflux, adică fiecare alunecare de la contemplarea lui Dumnezeu la contemplarea naturii, înseamnă încopilărirea oamenilor. Fluxul este sănătate duhovnicească, refluxul este boală duhovnicească. Firesc este ca omul matur să părăsească atracţia dulceagă a naturii, a firii, şi să-şi iuţească paşii către tărâmul înalt al celor mai presus de fire, către împărăţia adevărată a lui Dumnezeu. Precum spune un poet persan: „Pruncul micuţ şi neputincios se ţine de fusta mamei sale. Însă când creşte şi se face mare El merge în rând cu tatăl său. Şi, iată, tu te ţii aşa tare de mama ta – de corpurile şi elementele firii – încât, crescut mare, nu te mai alături Tatălui tău cel preaînalt.” – (Sa’ad Uddin Mahmud Shabestari: „Grădina tainică de trandafiri”)
Se cuvine să ne aducem aminte de întâmplarea cu Iisus cel de 12 ani, când Maica Sa l-a găsit în Biserică, după multă căutare şi rătăcire.
„Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? ” (Luca 2: 49)
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
