Activitate profesională

 

• Iunie 2019 – președintele Uniunii Militarilor și Polițiștilor «Mihai Viteazul»
• Decembrie 2018 – reales președinte al UNPR
• Iunie 2018 – în urma deciziei definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilește că nu există nicio legătură între atribuțiile mele de ministru de interne, de vicepremier și accidentul rutier, am revenit în UNPR.
• Septembrie 2016: demisie din funcția de senator, deși senatorii au votat împotriva cererii de urmărire penală în dosarul referitor la accidentul rutier.
• 2016: Am cerut public, în plenul Senatului, ridicarea imunității, pentru a mă pune la dispoziția justiției în contextul dosarului DIPI, referitor la achiziția de autoturisme pentru MAI. In mandatul de la Interne, am achiziționat peste 5000 de masini pentru dotarea parcului auto al ministerului, care au intrat în folosința structurilor instituției.
• Martie 2016: demisie din funcția de președinte al UNPR
• Noiembrie 2015: demisie din funcția de viceprim-ministru pentru securitate națională, ministrul afacerilor interne, odată cu premierul Victor Ponta
• 29 iulie – 10 august 2015: Prim-ministru interimar, Guvernul României
• 22 iunie – 9 iulie: Prim-ministru interimar, Guvernul României
• 5 martie 2014 – 9 noiembrie 2015: Viceprim-ministru pentru securitate națională, Ministrul Afacerilor Interne
• 23 ianuarie  – 5 martie 2014: Viceprim-ministru pentru securitate națională, Ministrul Afacerilor Interne
• Decembrie 2012 – 5 martie 2014: Viceprim-ministru pentru securitate națională
• Decembrie 2012 – septembrie 2016 : Senator, Parlamentul României
• Decembrie 2009 –mai 2012: Ministrul Apărării Naţionale
• Decembrie 2008 – decembrie 2012: Deputat, Parlamentul României, membru al Comisiei de Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala a Camerei Deputatilor
• 2008 – ianuarie 2009: Ministrul Administraţiei şi Internelor
• decembrie 2004 – 2008: Deputat, Parlamentul României, membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea Controlului Parlamentar asupra Activităţii SRI
• 2003 – 2004: Ministru Delegat pentru Administratia Publica, Ministerul Administraţiei şi Internelor
• 2002-2003: Prefectul Municipiului Bucureşti
• 2001-2002: Secretar de Stat, Preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor Statului
• 2001 – 2003: General Mr. Justiție militară activ
• 2000-2001: Director Adjunct, Colegiul Naţional de Apărare
• 2000 – 2002: Vicepreşedinte  Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare
• 1990 – 1993: Ofiţer de Justiţie militară activ
• 1983-1990 Ofiter Economist, Ministerul Apărării Naţionale.

 

Educaţie şi formare

Doctor în Drept, Universitatea București, Facultatea de Drept

• 1997: Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare, Curs Postuniversitar pe teme de Securitate şi Siguranţa Naţională
• 1985 – 1990: Jurist,Științe juridice, Universitatea Bucureşti/Facultatea de Drept
• 1980 – 1983: Ofițer, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi Sibiu.

 

 Activitate didactică

 

• 2001: Profesor Universitar, Colegiul Naţional de Apărare
• 2001: Profesor Asociat, Colegiul Naţional de Apărare
• 2002: Conducător doctorat, Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”
• 2003 – 2005: Membru în Comisiile de Specialitate al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare – Comisia de Ştiinţe Militare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională
• 2008: Profesor Universitar, conducător de doctorat – Academia Naţională de Informaţii
• 2015: membru al Academiei de Științe al Securității Naționale

 

Activitate publicistică

 

Cărți și capitole din cărți publicate:

 

• Elemente de artă strategică românească, prim autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001
• Interesele naţionale ale României în condiţiile integrării europene, prim autor, Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001
• Introducere în dreptul internaţional umanitar, coautor, Editura Cartega, Bucureşti, 1999
• O.S.C.E., organizaţie pentru secolul 21, autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001
• Studii de drept internaţional umanitar, prim autor, Fundaţia Colegiului Naţional de Apărare, Bucureşti, 2001
• Dreptul internaţional umanitar, instrumente juridice internaţionale, Regia Autonomă “Monitorul Oficial”, Bucureşti, 2003, coautor
• România – integrare şi securitate, prim autor, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005
• Plângerea prealabilă, Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2008.

 

  Activitate politică

 

• 1 mai 2010 – prezent: Președintele Uniunii Naționale pentru Progresul României
• 2003 – 2009: membru al Partidului Social Democrat
• 2004 – 2009: Preşedintele Organizaţiei Judeţene PSD Ilfov
• 2004 – 2005: Membru al Biroului Coordonator Naţional al PSD
• 2006 – 2009: Preşedinte al Departamentului de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională al PSD

 

 Distincții și decorații

 

• 2000: Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler
• 2002: Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

Cine este Gabriel Oprea: ”Adevărul despre Gabriel Oprea”

”Adevarul despre Gabriel Oprea. Pentru ca sunt constant subiectul unor atacuri mediatice, pentru ca exista tot felul de informatii false si comentarii rau-voitoare referitoare la persoana mea, pentru ca unora le este teama ca pot coagula in jurul meu o forta care sa lupte pentru binele si pentru progresul Romaniei, vreau sa prezint, in randurile de mai jos, adevarul despre parcursul meu profesional, militar si politic.

In 1980, am fost admis la Scola Militara de Ofițeri Activi Sibiu, secția Intendenta. In acea perioada, in scoala militara cel mai greu se intra la aviatie, intendenta și finante. Erau mai mult de 20 de candidati pe loc la fiecare dintre cele trei arme.

In 1983, am finalizat cei trei ani de studiu cu cea mai mare medie din promotie si m-am situat pe locul al doilea dupa sustinerea examenului de stat. Asadar, in 1983 deveneam ofiter de intendenta – logistica militara.

Am fost preocupat de pregatirea continua. Astfel ca, in anul 1985 am dat examen de admintere la faculatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti, unde erau inscrisi peste 25 de candidati pe loc. Am fost admis al treilea, cu media 9.75.

Din 1990, am fost ofițer de justitie militara pana in anul 1993 cand am trecut in rezerva la cerere.

In perioada 1993 – 2000 am fost asociat in mai multe firme comerciale.

Vreme de sase luni, in 1997, am urmat cursurile Colegiului National de Aparare.

In perioada 1999 – 2000, am fost director adjunct al Colegiului National de Aparare.

Am fost avansat in rezerva la gradele de maior, locotenent-colonel si respectiv colonel, intre anii 1993 – 2000.

Fiind director adjunct al Colegiului National de Aparare, in anul 2000 am fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei în grad de Cavaler, acordat de catre presedintele Emil Constantinescu.

In anul 2001 am devenit secretar de stat, Presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, functie prevazuta cu gradul de general de trei stele. In perioada mandatului am fost activat cu gradul de colonel de justitie militara de catre ministrul apararii Mircea Pașcu si avansat la gradul de general de brigada cu o stea, de Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie 2001.

In 2002, am fost numit, prin Hotarare a Guvernului, in functia de prefect al municipiului Bucuresti. In acelasi an, am fost decorat, de catre președintele Ion Iliescu, cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler.

In iunie 2003, am fost numit in functia de ministru delegat pentru administratie publica si trecut in rezerva cu gradul de general-maior cu doua stele.

In anul 2004, am intrat in politica si am fost ales vicepresedinte al PSD si presedintele organizatiei PSD Ilfov.

La alegerile din 2004, am fost ales deputat PSD si desemnat membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI.

In perioada 2006 – 2008, am condus Departamentul de aparare, ordine publica si siguranta nationala al PSD.

In decembrie 2008, am fost ales, pentru al doilea mandat, deputat si Membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei Deputaților.

Am fost ministru al administratiei si internelor, din decembrie 2008 si pana in 13 ianuarie 2009, cand, in urma numirii lui Virgil Ardeleanu la sefia DGIPI – pentru ca il consideram un profesionist – conducerea PSD mi-a cerut demisia din functie.

Am demisionat din functia de ministru de interne, asa cum mi s-a cerut, am demisionat si din PSD, devenind parlamentar independent. Am fost urmat de senatorul Anghel Iordanescu si de primarul Neculai Ontanu, care au demisionat, la randul lor din PSD. Ulterior, am creat grupul parlamentarilor independeți care a ajuns sa numere 25 de parlamentari.

In decembrie 2009 deveneam ministru al apararii nationale in Guvernul Boc, functie ocupata si in Guvernul Ungureanu, pana in mai 2012.

La aparare si mai tarziu, la interne, am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, vaduvele eroilor cazuti la datorie in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate un loc de munca sigur, stabil si am facilitat accesul urmasilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii, ramasi fara un parinte, sa aiba un viitor linistit asigurat.

Tot la aparare, am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate. De aceea, am facut modificari importante de legislatie pentru ca ei sa beneficieze astazi de aceste drepturi asigurate. Cand am preluat mandatul de la aparare, soldatii si gradatii voluntari ieseau din sistem la 40 de ani. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti si prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie.

Am fost inaintat la gradul de general-locotenent cu trei stele in rezerva si ulterior general cu patru stele in rezerva – onorific, de catre presedintele Traian Basescu.

In anul 2010, am lansat Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, partid pe care l-am condus, ca presedinte ales, pana in 2016.

La alegerile din decembrie 2012 am fost ales Senator UNPR.

Am detinut functia de viceprim-ministru pentru securitatea nationala, in perioada decembrie 2012 -2014, iar in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 – vicepremier pentru securitatea nationala si ministru de interne.

In iunie si iulie 2015, am indeplinit functia de prim-ministru interimar.

In aceasta perioada, am realizat, impreuna cu sindicatele din politie si armata, legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala si am asigurat, prin masurile adoptate, drepturile pentru personalul militar si civil activ din toate institutiile din domeniu.

In noiembrie 2015, am demisionat din guvern, in acelasi moment cu premierul Victor Ponta.

Au urmat dosare politice pe numele meu.

Un dosar legat de un accident in care, nevinovat fiind, am ajuns sa fiu singura persoana aflata pe bancheta din spate a unui automobil neimplicat in accident, trimisa vreodata in judecata pentru ucidere din culpa. Intr-un alt dosar politic, am fost acuzat pentru achizitionarea de catre DIPI a unui autoturism, la ministerul de interne.

Pentru ca sunt militar, pentru ca am onoare, in acele circumstante in care eram acuzat, desi eram nevinovat, am ales sa demisionez din functia de senator, chiar daca Senatul a respins, in mod corect, cererea de incepere a urmaririi penale. Am demisionat atunci si din functia de presedinte al UNPR, pentru a nu periclita imaginea partidului pe care l-am creat.

La Congresul UNPR, am fost ales presedinte fondator, pozitie pe care o detin si astazi.

Am convingerea ca, impreuna cu romanii patrioti, cu cei din domeniul aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu oamenii care iubesc aceasta tara la fel ca mine, voi scrie pagini noi in aceasta biografie, pe care o voi si publica, la momentul oportun. Mergem cu Dumnezeu inainte”, a scris Gabriel Oprea.