10.01.2019

Astăzi, Tribunalul București a decis ca dosarul în care, pe nedrept, am fost acuzat de ucidere din culpă, să fie restituit Direcției Naționale Anticorupție.
În cursul dezbaterilor, am invocat mai multe excepții, printre care lipsa competenței materiale a DNA de a instrumenta această cauză și nelegalitatea sesizării instanței datorită neregularității rechizitoriului, având în vedere hotararea definitiva pronuntata de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a stabilit că nu există nicio legătură între exercitarea atribuțiilor de serviciu ale funcției de ministru al afacerilor interne, pe care o dețineam in 2015, și accidentul rutier în care și-a pierdut viața polițistul motociclist.

În urma deciziei de astăzi înțelegem, încă o dată, că acest dosar a fost unul politic, un dosar construit fără un fundament legal sau moral, pentru ca o persoană aflată într-o funcție de demnitate publică în statul român, o poziție de mare responsabilitate, de ministru al afacerilor interne și vicepremier pentru securitate nțională, să fie eliminată din politică în mod injust, brutal și de neacceptat într-un stat de drept.

Toate acestea într-o perioadă și într-un context în care scopul principal al unor oameni și structuri a fost să înlăture cu orice preț un guvern performant, dar și o generație întreagă de politicieni, prin mijloace nelegale, așa cum s-a dovedit în ultima vreme în atât de multe cazuri.

Am spus-o de fiecare dată: este regretabil și, din păcate, ireparabil, faptul că polițistul Gigină și-a pierdut viața într-un accident rutier de care, știm cu toții, chiar și cei care vreme de 3 ani au aruncat cu noroi asupra mea, nu sunt vinovat. Înțeleg durerea părinților tânărului polițist, pentru care nu există alinare.

Regretabil este și ceea ce am fost forțat să trăiesc, împreună cu familia mea, în toată această perioadă, din cauza acestui dosar politic. Pentru că am avut încredere în Justiție, m-am pus la dispoziția procurorilor, demisionând din funcția în care fusesem ales, aceea ce senator, în ciuda votului corect dat de colegii din Senat.
Am fost denigrat prin toate mijloacele, mi-a fost atacată demnitatea, numele mi-a fost târât în noroi, munca depusă în slujba statului și toată implicarea mea în sprijinul unui domeniu pe care îl iubesc – aparare, ordine publica si siguranta nationala – a fost trimisă în derizoriu sau pur și simplu ștearsă cu buretele peste noapte.
Pentru copiii mei, pentru soția mea, pentru mama mea, ultimii trei ani au fost de suferință cotinuă din cauza acestor nedreptăți. Mi-au fost alături și le mulțumesc. Așa cum le mulțumesc tuturor oamenilor care, apropiați sau străini, mi-au acordat sprijinul lor într-o perioadă foarte grea.

Merg înainte cu speranța că România este astăzi pe drumul corect. Cu speranța că toate abuzurile sunt eliminate și că nimeni nu va mai avea parte de astfel de abuzuri din partea instituțiilor care trebuie să respecte și să aplice legea corect.
Asăzi spun atât: a învins ADEVĂRUL.

Gabriel Oprea

 

X X X

 

2.09.2018

Hotărâre definitivă a ÎCCJ: nu există nicio legătură între exercitarea atribuțiilor de serviciu ale funcției de ministru al afacerilor interne, pe care o dețineam în 2015 și accidentul rutier în care și-a pierdut viața polițistul motociclist

Așa cum am susținut în repetate rânduri, am fost singura persoană acuzată de ucidere din culpă, aflată pe bancheta din spate a unui autoturism neimplicat într-un accident rutier.

Iată că, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu există un raport direct între exercitarea atribuțiilor de serviciu ale ministrului afacerilor interne și fapta de ucidere din culpă, întrucât în atribuțiile ministrului nu se regăsesc și atribuțiile efective de conducere a autoturismului (ministrul se afla în autoturism ca persoană transportată, ca urmare a funcției și calității deținute), precum nici cele concrete de însoțire a autoturismului în care se afla de către un dispozitiv în coloană (respectiv stabilirea directă, de o manieră efectivă a componenței numerice și individuale a persoanelor, felul de alcătuire a dispozitivului, amplasarea concretă în cadrul dispozitivului, chiar desemnarea nominală a polițistului rutier Gigină Bogdan-Cosmin, indicarea concretă a vitezei de depasare și traseele de urmat), în condițiile în care, așa cum se reține în rechizitoriu în mod constant, moartea acestuia a survenit într-un accident rutier.

Altfel spus, în reglementările atribuțiilor de serviciu ce decurg din funcția de ministru al afacerilor interne deținută de Gabriel Oprea, nu există situații prevăzute ca în exercitarea lor să poată cauza moartea persoanelor, așa încât nu există nicio legătură, respectiv un raport direct între exercitarea lor și fapta de a ucide, având ca rezultat producerea suprimării vieții din culpă a victimei Gigină Bogdan-Cosmin – se arată în Încheierea pronunțată de Judecătorul de Cameră Preliminară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Moartea polițistului Bogdan Gigină este o tragedie. O tragedie care nu trebuie folosită de nimeni în scopuri politice sau de altă natură. Am toată încrederea în justiție și am convingerea că în acest dosar construit politic, dreptatea va învinge.

Dosarul accidentului este unul din dosarele construite politic pentru că unora le era teamă de Gabriel Oprea, de nivelul la care ajunsese UNPR în vara anului 2015, de încrederea de care ne bucuram – eu (32%) și partidul (10%) – în rândul populației, de faptele care vorbeau pentru mine, de tot ceea ce am realizat de-a lungul carierei, pentru oameni.

Deși nevinovat, eu am ales onoarea și am plecat din funcțiile de vicepremier pentru securitate națională și ministru de interne într-un guvern bun, din cea de senator, dar și din cea de președinte al UNPR, rămânând președinte fondator. Demisia implică onoarea. Nu demisionezi, dacă îți lipsește onoarea.

România se află astăzi într-o situație dificilă. În anul Centenarului, în loc de unitate, armonie, încredere, între români este sădită ura, dușmania, dezbinarea. Autoritățile nu construiesc, sunt preocupate de agende personale, interese, răzbunări. Țara noastră este izolată politic, îi lipsește echilibrul.

Am revenit în politică tocmai pentru că este nevoie de construcție în zona instituțională, de echilibru politic, de rezultate concrete de care să beneficieze fiecare român, de la nou-născut la pensionar. România mai are o șansă să revină la drumul corect, dacă este condusă de patrioți, de oameni care își iubesc țara și aleg întotdeauna onoarea, nu compromisul.

Gabriel Oprea

 

X X X

 

5.08.2018

Adevarul despre Gabriel Oprea

Pentru ca sunt constant subiectul unor atacuri mediatice, pentru ca exista tot felul de informatii false si comentarii rau-voitoare referitoare la persoana mea, pentru ca unora le este teama ca pot coagula in jurul meu o forta care sa lupte pentru binele si pentru progresul Romaniei, vreau sa prezint, in randurile de mai jos, adevarul despre parcursul meu profesional, militar si politic.

In 1980, am fost admis la Scola Militara de Ofițeri Activi Sibiu, secția Intendenta. In acea perioada, in scoala militara cel mai greu se intra la aviatie, intendenta și finante. Erau mai mult de 20 de candidati pe loc la fiecare dintre cele trei arme.

In 1983, am finalizat cei trei ani de studiu cu cea mai mare medie din promotie si m-am situat pe locul al doilea dupa sustinerea examenului de stat. Asadar, in 1983 deveneam ofiter de intendenta – logistica militara.

Am fost preocupat de pregatirea continua. Astfel ca, in anul 1985 am dat examen de admintere la faculatea de drept din cadrul Universitatii Bucuresti, unde erau inscrisi peste 25 de candidati pe loc. Am fost admis al treilea, cu media 9.75.

Din 1990, am fost ofițer de justitie militara pana in anul 1993 cand am trecut in rezerva la cerere.
In perioada 1993 – 2000 am fost asociat in mai multe firme comerciale.
Vreme de sase luni, in 1997, am urmat cursurile Colegiului National de Aparare.
In perioada 1999 – 2000, am fost director adjunct al Colegiului National de Aparare.
Am fost avansat in rezerva la gradele de maior, locotenent-colonel si respectiv colonel, intre anii 1993 – 2000. Gradul de colonel de justiție militară în rezervă l-am luat din funcția de director adjunct al CNAp, în anul în care conducerea MApN a înaintat președintelui Emil Constantinescu propunerea de a mi se acorda Steaua României.

Fiind director adjunct al Colegiului National de Aparare, in anul 2000 am fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei în grad de Cavaler, acordat de catre presedintele Emil Constantinescu.

In anul 2001 am devenit secretar de stat, Presedinte al Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat, în subordinea primului-ministru, functie prevazuta cu gradul de general de trei stele. In perioada mandatului am fost activat cu gradul de colonel de justitie militara de catre ministrul apararii Mircea Pașcu si avansat la gradul de general de brigada cu o stea, de Ziua Nationala a Romaniei, la 1 decembrie 2001.

In 2002, am fost numit, prin Hotarare a Guvernului, in functia de prefect al municipiului Bucuresti. In acelasi an, am fost decorat, de catre președintele Ion Iliescu, cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler.

In iunie 2003, am fost numit in functia de ministru delegat pentru administratie publica si trecut in rezerva cu gradul de general-maior cu doua stele.

In anul 2004, am intrat in politica si am fost ales vicepresedinte al PSD si presedintele organizatiei PSD Ilfov.
La alegerile din 2004, am fost ales deputat PSD si desemnat membru al Comisiei Parlamentare Permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru exercitarea Controlul Parlamentar asupra Activitatii SRI.
In perioada 2006 – 2008, am condus Departamentul de aparare, ordine publica si siguranta nationala al PSD.

In decembrie 2008, am fost ales, pentru al doilea mandat, deputat si Membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a Camerei Deputaților.

Am fost ministru al administratiei si internelor, din decembrie 2008 si pana in 13 ianuarie 2009, cand, in urma numirii lui Virgil Ardeleanu la sefia DGIPI – pentru ca il consideram un profesionist – conducerea PSD mi-a cerut demisia din functie.
Am demisionat din functia de ministru de interne, asa cum mi s-a cerut, am demisionat si din PSD, devenind parlamentar independent. Am fost urmat de senatorul Anghel Iordanescu si de primarul Neculai Ontanu, care au demisionat, la randul lor din PSD. Ulterior, am creat grupul parlamentarilor independeți care a ajuns sa numere 25 de parlamentari.

In decembrie 2009 deveneam ministru al apararii nationale in Guvernul Boc, functie ocupata si in Guvernul Ungureanu, pana in mai 2012.
La aparare si mai tarziu, la interne, am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, vaduvele eroilor cazuti la datorie in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate un loc de munca sigur, stabil si am facilitat accesul urmasilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii, ramasi fara un parinte, sa aiba un viitor linistit asigurat.
Tot la aparare, am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate. De aceea, am facut modificari importante de legislatie pentru ca ei sa beneficieze astazi de aceste drepturi asigurate. Cand am preluat mandatul de la aparare, soldatii si gradatii voluntari ieseau din sistem la 40 de ani. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti si prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie.

Am fost inaintat la gradul de general-locotenent cu trei stele in rezerva si ulterior general cu patru stele in rezerva – onorific, de catre presedintele Traian Basescu.

In anul 2010, am lansat Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei, partid pe care l-am condus, ca presedinte ales, pana in 2016.

La alegerile din decembrie 2012 am fost ales Senator UNPR.
Am detinut functia de viceprim-ministru pentru securitatea nationala, in perioada decembrie 2012 -2014, iar in perioada ianuarie 2014 – noiembrie 2015 – vicepremier pentru securitatea nationala si ministru de interne.

In iunie si iulie 2015, am indeplinit functia de prim-ministru interimar.

In aceasta perioada, am realizat, impreuna cu sindicatele din politie si armata, legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, pentru intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala si am asigurat, prin masurile adoptate, drepturile pentru personalul militar si civil activ din toate institutiile din domeniu.

In noiembrie 2015, am demisionat din guvern, in acelasi moment cu premierul Victor Ponta.
Au urmat dosare politice pe numele meu.
Un dosar legat de un accident in care, nevinovat fiind, am ajuns sa fiu singura persoana aflata pe bancheta din spate a unui automobil neimplicat in accident, trimisa vreodata in judecata pentru ucidere din culpa. Intr-un alt dosar politic, am fost acuzat pentru achizitionarea de catre DIPI a unui autoturism, la ministerul de interne.

Pentru ca sunt militar, pentru ca am onoare, in acele circumstante in care eram acuzat, desi eram nevinovat, am ales sa demisionez din functia de senator, chiar daca Senatul a respins, in mod corect, cererea de incepere a urmaririi penale. Am demisionat atunci si din functia de presedinte al UNPR, pentru a nu periclita imaginea partidului pe care l-am creat.
La Congresul UNPR, am fost ales presedinte fondator, pozitie pe care o detin si astazi.

Am convingerea ca, impreuna cu romanii patrioti, cu cei din domeniul aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu oamenii care iubesc aceasta tara la fel ca mine, voi scrie pagini noi in aceasta biografie, pe care o voi si publica, la momentul oportun. Mergem cu Dumnezeu inainte!

Gabriel Oprea

X X X

21.07.2018

Cine se teme de Gabriel Oprea?

Am incercat, multa vreme, sa ignor atacurile repetate si fara inteles pornite impotriva mea, sa nu atac, la randul meu, sa nu vorbesc despre altii, ci doar despre mine si despre ce am realizat eu in functiile de demnitate publica pe care le-am ocupat de-a lungul timpului. Ca militar, am invatat sa pun mare pret pe onoare. Nu e deloc onorabil sa ataci, sa jignesti, sa faci rau. Cand tragi linie, dupa fiecare etapa a vietii, ceea ce ramane sunt faptele, ce a facut fiecare, ce a realizat, cum si cat i-a ajutat pe ceilalti, cat bine a facut.

Nimeni nu e perfect si am spus intotdeauna ca am si eu defectele mele, ca orice om.
Dar, si in viata, si in activitatea profesionala am actionat intotdeauna cu buna-credinta. Tot ce am facut a avut la origine binele, dorinta nascuta natural, dar si din educatia primita de a fi corect, de a respecta legea, dreptatea, de a ajuta, de a pune umarul la treaba pentru ca viata celorlalti sa fie mai buna, pentru consens si evolutie. Pentru a creste, nu a distruge. Pentru a debloca, acolo unde existau blocaje, pentru a imbunatati, pentru a face lucrurile sa mearga inainte. Am fost intotdeauna adeptul solutiilor, al rezolvarii problemelor si conflictelor.
In toate functiile in care am ajuns, m-am ghidat mereu dupa aceste principii. Si am actionat in consecinta. Toti cei care au lucrat cu mine stiu asta. Am adus oamenii impreuna, i-am pus la aceeasi masa pentru a gasi impreuna solutii, uneori oameni care aveau viziuni total diferite. Am unit, am insuflat incredere, am adunat in jurul meu multimi, care m-au urmat, mi-au fost alaturi.

In ultimii trei ani am intampinat o multime de situatii in care nu aveam ce sa caut si cum sa ajung… decat cu mult “ajutor”.
Totul a inceput in vara lui 2015, cand ajunsesem la cea mai inalta cota de incredere, 32%, iar partidul pe care l-am fondat 10%.
M-au acuzat ca as fi plagiat in teza de doctorat. Nu am plagiat. A fost un atac politic, debutul razboiului pornit impotriva mea de cei deranjati de avantul pe care il luasem cu UNPR. Sunt convins ca mi se va face dreptate.
M-au invinovatit de faptul ca am achizitionat pentru mine un autoturism la ministerul de interne, cand realitatea este ca am dotat ministerul cu peste 5000 de masini, iar cea care face obiectul unui dosar este tot a institutiei, se afla si azi in curtea MAI.

M-au invinovatit pentru un accident teribil in care un om si-a pierdut viata, desi eram pasager pe bancheta din spate a unui autoturism neimplicat in accident.
Pe mine, un om care, in toate demnitatile detinute, a fost alaturi de cei aflati in situatii grele, i-a sprijinit pe militari, politisti, jandarmi, pompieri, pe vaduvele eroilor tarii, pe urmasii lor, pe pensionarii din intregul sistem de securitate, prin masuri care intr-adevar au schimbat ceva in bine pentru foarte multi oameni, masuri pe care nu le-a mai luat nimeni, lucruri pe care nu le-a mai facut nimeni pentru ei.

Cat am fost ministrul administratiei, am sprijinit prefectii si alesii locali in activitatea lor, m-am implicat direct in rezolvarea problemelor cu care se confruntau comunitatile si stiu ca lucrurile au mers mai bine.
La ministerul apararii nationale si la ministerul afacerilor interne am muncit cu inima. Pentru ca respect si iubesc uniforma militara, pentru ca sunt patriot – fara sa spun vorbe mari, pentru ca iubirea de tara mi-a fost insuflata inca din copilarie de tatal meu, militar, la randul sau, care a murit la datorie, cand eu aveam 10 ani.
Spiritul de camaraderie, solidaritatea, increderea ca te poti baza pe ai tai, siguranta pentru tine si pentru familia ta – sunt foarte importante pentru militari, politisti, jandarmi, pompieri.
Am considerat ca acest spirit trebuie trezit in randul acestei categorii profesionale si am instituit o serie de masuri menite sa le readuca increderea si siguranta.

Prin exemplul personal, am obtinut directionarea a 2% catre Asociatia Camarazii din partea a zeci de mii de angajati ai ministerul apararii.
Am sprijinit din toata inima, moral si financiar, din surse proprii, sotiile militarilor si politistilor care si-au pierdut viata in teatrele de operatii, luptand pentru pacea lumii, pentru linistea noastra. Le-am asigurat acestor femei greu incercate, ramase vaduve, un loc de munca intr-un sistem sigur, stabil.
Am facilitat accesul copiilor eroilor in institutiile de invatamant ale celor doua ministere, pentru ca acesti copii ramasi fara tata, sa aiba un viitor linistit asigurat.

Am considerat ca soldatii si gradatii voluntari merita sa devina profesionisti si merita sa aiba aceleasi drepturi cu ceilalti militari, inclusiv dupa iesirea din activitate si am facut modificari importante de legislatie in acest scop, iar ei se bucura astazi de aceste drepturi asigurate.
Potrivit legislatiei de pana atunci, soldatii si gradatii voluntari ieseau efectiv din sistem la 40 de ani, cand aveau copii mici si datorii la banci. Prin modificarea Statutului, le-am redat acestor oameni demnitatea, prelungind la 55 de ani varsta pana la care pot lucra in Armata, cu drept de pensie si transformandu-i din soldati si gradati voluntari in militari profesionisti.

Deosebit de important este ca in ziua de salariu, oamenii sa plece acasa cu drepturile intregi, sa primeasca sumele aferente orelor suplimentare lucrate, sa aiba salarii pe masura muncii si a implicarii lor. Iar in ministerul apararii si in ministerul de interne, nu exista limita de timp, nu exista limita de implicare, nu exista nu pot, nu conteaza ca e weekend, ca e noapte, ca ploua sau ca ninge, ca e canicula sau ger. Prin natura serviciului lor, acesti oameni sunt la dispozitia tarii permanent. De aceea, eforturile si sacrificiile lor trebuie apreciate pe masura.

Eu pot sa spun astazi ca pe unde am trecut, in urma mea au ramas realizari importante care vorbesc pentru si despre mine. Poate ca acesta este si motivul care i-a facut pe unii sa se teama de mine. As vrea sa stiu care sunt realizarile celor care ma ataca, ce au facut ei pentru ceilalti, ce au facut pentru Romania.

Mi-au ponegrit numele prin presa, mi-au acoperit munca de atatia ani, in folosul romanilor si in slujba statului, cu informatii mincinoase si denigratoare, mi-au atacat familia, copiii, au tras din toate partile de partidul pe care l-am creat, pentr a-l face sa dispara.
Am trecut cu demnitate peste toate situatiile care mi s-au pus in fata, peste toate momentele dificile provocate de actiuni care nu aveau nicio legatura cu adevarul.
Dar astazi vad ca s-au depasit toate limitele, iar atacurile construite in mod perfid si inteligent continua.

Cine se teme de Gabriel Oprea si de ce? Cine are acest interes profund sa fiu pus la pamant, sa provoace ura celorlalti la adresa mea, sa mi se creeze probleme, dosare, permanent articole negative in presa, toate acestea fara baze reale, fara adevar si in lipsa vreunei vinovatii?

Pe termen lung, oamenii care i-au improscat pe ceilalti cu noroi, care au promis mintind pentru a obtine victorii, care au facut rau celor din jur, pe fata sau pe ascuns, uneori folosindu-se de prietenia acelora, nu sfarsesc bine.
Sigur, pot castiga pentru moment, pot trai iluzia dulce a invingatorului, se pot imbata cu parfumul puterii, dar intr-o zi, cu siguranta, oamenii pe care au calcat, cei pe care si i-au dorit distrusi prin orice mijloc, raul pe care l-au provocat, se vor intoarce impotriva lor. Pentru ca viata asa este. Nu ramane nimic neplatit.

Chiar daca trece timp, chiar daca avem de trait situatii grele si intr-o zi aflam ca viata arata total diferit fata de ce am stiut sau am crezut, Binele invinge intotdeauna.
Tocmai pentru ca am aceasta credinta nemarginita in puterea binelui, merg inainte, cu Dumnezeu, in ciuda tuturor obstacolelor care mi s-au pus in cale si cred cu tarie ca oamenii care vor sa schimbe in bine Romania, mi se vor alatura. Romania are nevoie de schimbare. Romanii au nevoie nu doar de speranta ca intr-o zi le va fi mai bine, ci si de fapte care sa le arate ca exista mai bine, sa traisca binele la modul concret.

Avem nevoie de o schimbare a principiilor, avem nevoie sa ne trezim, sa-i apreciem pe ceilalti cu adevarat, sa nu moara capra vecinului, sa nu ne dusmanim, sa intelegem sensul a ceea ce avem de facut si sa ne sprijinim unii pe altii. Sa punem toti umarul pentru ca Romania sa mearga inainte, sa progreseze cu adevarat.

Pentru ca exista oameni precum reprezentantii sindicatelor din politie, din armata, pentru ca exista politisti, militari, soldati si gradati profesionisti, jandarmi, pompieri, pensionari, sotii si copii de eroi care au inteles si au apreciat rolul meu in statul roman, contributia si dedicarea cu care am actionat in toata activitatea mea, stiu ca a meritat sa trec prin tot ce mi s-a intamplat.
Atata vreme cat exista oameni pentru care recunostinta nu e poveste, asa cum sunt cei care in acesti trei ani mi-au trimis mii de mesaje de multumire, de sprijin, de incurajare, atata vreme cat exista oameni pentru care coloana vertebrala dreapta este mai presus decat orice, stiu ca nu am luptat degeaba, stiu ca Romania mai are viitor. Ii chem pe toti alaturi de mine si am credinta ca impreuna vom face Romania bine.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!

 

X X X

 

8.06.2018

“Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita.” – Alexandru Vlahuta

Astazi, cand totul este public referitor la dosarele care au fost trimise in instanta, cred ca am datoria sa explic unele lucruri societatii romanesti si oamenilor care mi-au acordat, de-a lungul timpului, increderea lor.

Si spun, in primul rand, ca sunt nevinovat.
In ceea ce priveste dosarul referitor la accident:
La ministerul apararii am circulat, pe toata perioada de 30 de luni a mandatului, cu masina proprietate personala, cu suportarea, desigur, a tuturor costurilor aferente. La Interne mi s-a spus ca sunt alte reguli: exista dispozitiv format din masina de politie pentru paza, protectie si fluidizarea circulatiei, exista reglementari interne, instructiuni si ca toti ministrii de interne au avut acest dispozitiv.

Petre Toba a declarat public faptul ca toti ministrii de interne au avut un dispozitiv de insotire, in baza instructiunilor, reglementarilor interne care dateaza inca din anul 2000. Si sunt convins ca domnul Toba va explica instantei toate acele reglementari.

Am observat prezenta unui motociclist in dispozitivul de insotire in perioada in care am indeplinit functia de premier interimar. Aceasta prezenta era determinata printr-un ordin scris – Planul de masuri al Brigazii Rutiere – aprobat de chestorul Marius Voicu, Seful Politiei Rutiere si al Politiei Capitalei – in care este reglementat si definit dispozitivul de insotire al Vicepremierului si Ministrului Afacerilor Interne: masina de politie si motociclist. Se stie foarte bine ca nu se misca nimic fara ordin scris. Misiunile se pregatesc, nu se pleaca la drum pur si simplu. Sunt cateva elemente importante de care se tine seama si sunt convins ca domnul chestor va explica toate aceste lucruri in fata instantei.

Sunt o persoana organizata si punctuala. De aceea, procedam astfel: in fiecare zi comunicam programul pentru ziua urmatoare, astfel incat sa poata fi planificate misiunile. De fiecare data, intrebam cand trebuie sa fiu la masina si respectam ceea ce mi se comunica.

In ziua accidentului am participat la sedinta de guvern, apoi am fost la Cotroceni. Stiam ca mai am intalnirea de la SRI la 18.30 si, inainte de ora ‪17.00, am‬ mers acasa, sa mananc. Apoi m-am deplasat la sediul SRI din Baneasa si de acolo, inapoi la domiciliu. Nu era o urgenta si pe parcursul deplasarii viteza a fost de aproximativ 60km/h. La momentul accidentului, masina in care ma aflam si masina de politie din fata se deplasau cu viteza de 58 km/h.
Din rechizitoriu am inteles ca nasul politistului, care se afla in masina de politie, i-a spus sa se retraga din dispozitiv, avand in vedere conditiile meteo nefavorabile si ca refuzat. Tot din rechizitoriu reiese ca politistilor din masina si politistului de pe motocicleta li s-a comunicat, prin sistemul de comunicatii, ca pe traseu urmeaza lucrarile cu gropile in carosabil de pe Stirbei si ca au confirmat. Din pacate, s-a produs accidentul.

Nu am vazut accidentul – agentul de politie a indicat soferului masinii in care ma aflam sa continue deplasarea. Ulterior, cand am fost informat, am vrut sa ma intorc acolo, dar mi s-a spus ca a avut loc un accident, iar unul din politisti este transportat la spital.

Nu stiu de ce in seara accidentului, in dispozitivul de insotire inca se mai afla un politist pe motocicleta. Pentru ca inainte cu cateva saptamani, in Piata Victoriei, fusese un incident cu un motociclist din dispozitiv. Atunci l-am intrebat pe seful structurii care imi asigura protectia de ce din dispozitivul de insotire face parte un motociclist si i-am solicitat sa ia masuri pentru ca in dispozitiv sa nu mai fie motocliclisti.

Sunt singurul om din Romania trimis in judecata pentru ucidere din culpa din postura de pasager, aflat pe bancheta din spate a unui autoturism neimplicat in accident.

Nu am solicitat, nici verbal si nici prin ordin scris, dispozitiv de insotire, nu am determinat eu prezenta politistului pe motocicleta in dispozitiv si nici viteza acestuia sau a motocicletei. Daca cineva isi imagineaza ca un ministru se ocupa cu organizarea dispozitivelor de protectie si deplasare, componenta acestora sau traseele, nu stie despre ce vorbeste.

Am demisionat din Senat, desi senatorii dadusera, in mod corect, un vot negativ cererii de incepere a urmaririi penale si m-am pus la dispozitia justitiei, nevinovat fiind. Am ales sa actionez nu ca un om politic, ci ca un militar – cu onoare si demnitate – si am demisionat.

In privinta dosarului privind achizitionarea la MAI a unei masini de serviciu, vreau sa precizez ca in mandatul de la Interne am achizitionat peste 5000 de autoturisme pentru dotarea parcului auto. Aceste masini au intrat in folosinta structurilor ministerului, le-ati vazut si le vedeti si acum in trafic, la politia rutiera, de exemplu. Stim cu totii ca masinile aflate in dotare la acea vreme aveau un grad de uzura foarte ridicat si nu mai puteau fi utilizate in misiuni, in parametri optimi.

Era un moment greu pentru MAI, din acest punct de vedere, pentru ca, din cauza scandalului privind achizitiile din urma cu 10 ani, nimeni nu avea curaj sa mai aprobe asa ceva, desi era atat de necesar.

Am dispus o analiza si ulterior am luat masuri astfel incat s-au parcurs toate etapele legale si autoturismele au fost achizitionate.

Masina de serviciu a ministrului de interne era una luata in comodat de la o alta institutie si se defecta frecvent. Cu aceasta masina m-am deplasat in cea mai mare parte a mandatului.
Am utilizat autoturismul care face obiectul unui proces mai putin de doua luni, in conditii de legalitate, asa cum astfel de autoturisme sunt utilizate si astazi, de catre alti demnitari, in aceleasi conditii.

In acest dosar, mi s-a pus sechestru pe suma de 94 de mii de euro. Pentru achizitionarea autoturismului de catre DIPI, in baza unei Hotarari CSAT. Masina se afla in curtea MAI si sunt convins ca totul se va lamuri in aceasta privinta atunci cand se va desecretiza Hotararea CSAT.

La ministerul de interne, dinamica era intensa atat in activitatea de zi cu zi cat si in relatia cu institutiile din domeniul securitatii nationale. Eu nu am avut o zi de concediu, vreme de 2 ani consecutiv – 2014 si 2015. Pentru ca, in calitate de ministru de interne, senator, vicepremier, premier interimar si presedintele unui partid parlamentar, eram angrenat intr-o serie de activitati care nu-mi permiteau nicio zi de pauza.

Consider ca mi-am facut datoria, am indeplinit atributiile functiei si in acelasi timp m-am batut pentru drepturile politistilor si militarilor activi si in rezerva, impreuna cu sindicatele, cu rezultate clare.

In vara anului 2015 aveam 32 de procente incredere in sondaje, iar UNPR peste 10 procente. Am plecat din guvern odata cu Victor Ponta. Am demisionat din Senat, am demisionat din functia de presedinte al partidului pe care l-am creat, ramanand presedinte fondator si stiu ca pentru oamenii pe care i-am adunat in jurul meu, in UNPR, a fost grea toata perioada care a urmat, dar am decis sa fac un pas in lateral. Am ales calea grea, dar dreapta.

Am muncit 12 – 14 ore pe zi, fara o zi de concediu, in detrimentul familiei mele.
In ultimul timp, am putut sa reflectez asupra evenimentelor care m-au afectat profund si asupra actiunilor mele. Le-am cerut iertare sotiei si copiilor pentru ca atata vreme nu am fost prezent cu adevarat in vietile lor si mi-am pus ordine in viata.
Duhovnicul meu, Parintele Ciprian de la Patriarhie, m-a invatat sa nu dau vina pe nimeni, m-a invatat smerenia, iertarea si rabdarea.

Nu dau vina pe nimeni ca mi s-au facut dosare. Am citit undeva ca mi le-a facut Coldea, pentru ca ar fi urmat ca eu sa ajung la SRI si Victor Ponta presedinte, iar el sa-si piarda functia. Eu nu dau vina pe nimeni. Stiu doar ca eram vicepremier pe securitate nationala – singurul dupa ‘90 – si am ajutat intregul sistem de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Stiu ca in pomul cu roade se da cu pietre. Eu sunt un om de cuvant, am onoare, dar am constatat, intr-un mod brutal si dureros pentru mine si pentru partidul meu, ca in politica din Romania, ca sa rezisti, nu este nevoie de onoare, nu e apreciat faptul ca esti serios in ce spui si ce faci si iti respecti cuvantul.

Eu nu stiu alt drum. Intotdeauna merg pe calea dreapta, chiar daca e grea. Am convingere ca Dumnezeu va face pentru toti dreptate. Si mai cred ca romanii care ne-au dat increderea lor, mie si UNPR-ului, o vor face din nou. Pentru ca noi am luptat cu adevarat pentru ei si pentru interesele lor.

Gabriel Oprea

 

X X X

2.05.2018

După mai bine de doi ani și jumătate de la teribilul accident în care polițistul Bogdan Gigină și-a pierdut viața, s-a decis trimiterea în instanță a dosarului în care am fost acuzat pe nedrept.
Pierderea vieții polițistului Bogdan Gigină este o tragedie fără margini, o pierdere imensă pentru care nu sunt vinovat! O spun și astăzi, așa cum am spus-o de fiecare dată. Și îmi voi dovedi nevinovăția în instanță.

Ca ministru, nu am beneficiat de nimic în plus față de alți miniștri de interne. Întotdeauna am respectat și am iubit haina militară. Pe lângă îndeplinirea atribuțiilor cu responsabilitate și cu respectarea legii, în toată activitatea mea de viceprim-ministru, ministru al apărării naționale și al afacerilor interne am fost preocupat de asigurarea unor condiții de muncă mai bune pentru militari, polițiști și personal contractual, dar și de creșterea calității vieții acestora. Dovadă stau nu vorbele, ci acțiunile mele în această direcție și măsurile concrete, adoptate de-a lungul mandatelor deținute în fruntea acestor instituții, care nu pot fi negate ori ascunse.

În seara de 20 octombrie 2015 veneam de la o activitate de serviciu, de la o instituție a statului. Nu a fost o coloană oficială, ci un dispozitiv de însoțire și nu am cerut niciodată ca deplasările să fie făcute cu o anumită viteză.
Întrebările în legătură cu oportunitatea prezenței, în acel moment, a polițistului pe motocicletă, viteza de deplasare a dispozitivului și alte elemente care privesc organizarea și planificare misiunilor, trebuie adresate poliției rutiere, responsabilă de aceste aspecte.
În cadrul dosarului, procurorii au arătat că lucrările de la locul în care s-a petrecut accidentul nu erau semnalizate corespunzător. De asemenea, în dosar se arată că autoturismul în care mă aflam se deplasa cu o viteză mai mică decât viteza maximă legală, ceea ce dovedește foarte clar că nu s-a pus problema urgenței în acea deplasare.
Senatul a respins prin vot cererea de încuviințare a începerii urmării penale în cazul meu. Cu toate acestea, am decis să demisionez din Parlament și m-am pus la dispoziția justiției.

Sunt un om pentru care onoarea a fost și va fi întotdeauna foarte importantă. Am încredere că justiția va fi dreaptă și va restabili adevărul de necontestat: sunt nevinovat.

Gabriel Oprea