În data de 23 iulie 2004, România și-a cedat către firma austriacă OMV cea mai mare bogăție pe care o deținea la acea data: compania națională de petrol și gaze PETROM.

Operațiunea respectivă a fost imediat secretizată, deși privea, repet, cea mai mare bogăție a națiunii noastre de atunci și cea mai mare și mai importantă firmă din țara, una dintre cele mai mari firme din regiunea central și est-europeană.

Privatizarea respectivă s-a făcut sub atentă supraveghere a unor “consultanți” conduși de către angajații băncii Credit Suisse First Boston: azerul Vadim Benyatov și cehul Michal Susak, încadrați de către celebrul “spion” bulgar Stamen Stancev (toți trei dovediți vinovați).

Credit Suisse First Boston a ajuns să câștige statutul de consultant al acestei privatizări în urmă unei manevre scandaloase de descalificare a Bank of America, care a câștigat, de fapt, licitația.

Decizia de a alege consultantul respectiv și de a vinde PETROM-ul către austrieci a fost luată de echipă care conducea Ministerul Industriilor și Resurselor de atunci: ministru era Dan Ioan Popescu, iar secretari de stat Iulian Iancu și Andrei Grigorescu, ambii oameni de meserie, Iancu provenind din industria gazeifera, iar Grigorescu din industria petroliera.

Atât Iancu și Grigorescu, precum și Popescu știau foarte bine ce fac, ce vând, cui vând și mai ales ce consecințe vor fi asupra economiei românești. Ar fi important de reținut faptul că, pentru a se vinde PETROM către austrieci, s-a refuzat ofertă americanilor de la Occidental Petroleum.

Poate unii dintre mai-mării de atunci nu se vor mai miră atât de ce nu îi iubesc americanii…

Acum să ne uităm la cifrele mari, nu la poveștile vândute de politicieni. Atunci, în 2004, PETROM producea 5,46 milioane de tone de țîței și 6,44 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Ei bine, cumparatorul OMV producea abia 3,75 milioane de tone țiței si doar 2,93 miliarde de metri cubi de gaze. Adică la jumătate față de PETROM!

Dar asta nu e tot: inainte de fatidica zi de 23 iulie 2004, OMV detinea rezerve de hidrocarburi totale de 384 milioane tone titei echivalent, iar PETROM detinea rezerve de 1,025 miliarde tone de titei echivalent, adica de trei ori mai mult! Acum, hai sa stam stramb si sa judecam drept: cum sa vinzi cea mai mare firma a tarii unei firme straine, de trei ori mai saraca in resurse? O fi existand vreun motiv? Pai sigur ca da.

Detalii AICI