În 27 ianuarie 1861 se năștea unul dintre comandanții cei mai prestigioși din istoria Armatei Regale Române. Este vorba de mareșalul Constantin Prezan, care a luptat pentru România în trei războaie.

Constantin Prezan a venit pe lume într-o familie cu origini franceze. S-a născut în localitatea Butimanu. A studiat în satul natal, apoi la o școală dedicată fiilor de militari, întemeiată la Iași. A devenit apoi elev al Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, care oferea o dublă specializare absolvenților săi.

Constantin Prezan s-a dovedit foarte înzestrat pentru arma numită geniu. De aceea, atunci când Regele Carol I a decis înființarea Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, Constantin Prezan a fost trimis să se specializeze în cadrul acestei școli. A devenit ofițer al Armatei Regale Române, iar pentru că dovedise calități deosebite, a fost trimis să studieze în Franța, unde a obținut și brevetul de stat major. Consecvent și serios, a avansat în carieră, iar în 1896 a fost numit în Statul Major al Armatei Regale Române. De asemenea, a primit și însărcinarea de adjutant al Principelui Moștenitor Ferdinand, iar soția sa a devenit doamnă de onoare a Principesei Maria a României.

A primit apoi diferite funcții de comandă, atât în cadrul unor unități militare, cât și în cadrul Statului Major. Și-a cumpărat o moșie și un conac în satul vasluian Schinetea și s-a îndrăgostit de Moldova. Din 1901, a primit funcții de comandă în cadrul unor unități staționate în această parte a țării. A fost avansat la gradul de general. A luat parte la campania din Bulgaria, din Cel de-al Doilea Război Balcanic, campanie în urma căreia România a primit Cadrilaterul.

În anul 1914, era deja general de divizie și comanda un corp de armată din nordul Moldovei. În anul 1916, o dată cu intrarea României în război, a fost numit comandant al Armatei de Nord. Avea sub comandă aproape 108.000 de soldați. Armata de Nord a protejat granița României cu Austro-Ungaria, apoi a luat parte la ofensiva din Transilvania. Succesele obținute pe front i-au adus transferul la comanda Armatei I, care avea misiunea de a apăra Bucureștiul.

Deși înfrântă în bătălia pentru București, armata comandată de Constantin Prezan a luptat cu atât de mult eroism, încât comandantul ei a primit șefia Marelui Cartier General român.

Constantin Prezan a fost artizanul victoriilor românești din vara anului 1917. După semnarea armistițiului cu Puterile Centrale, a cerut pensionarea. A fost însă rechemat la șefia Marelui Cartier General după ce România a reintrat în război, în toamna lui 1918. Sub comanda sa, Armata Regală Română a luptat contra Republicii Sovietice Ungare și a ocupat Budapesta.

În 1920, ca urmare a păcii, Marele Cartier General s-a desființat, iar generalul Constantin Prezan a ieșit din nou la pensie. A rămas o personalitate respectată. În 1923, a devenit membru de onoare al Academiei Române. În 1929, Iuliu Maniu i-a propus să devină membru al Consiliului de Regență, dar Constantin Prezan a refuzat. A încercat, în 1930, să formeze un Guvern de uniune națională, după venirea pe tron a lui Carol al II-lea, dar a eșuat, așa că și-a depus mandatul. În acel an a primit rangul de mareșal și pe cel de senator de drept. A devenit și membru al Consiliului de Coroană. A refuzat în septembrie 1940 propunerea fostului său adjutant, Ion Antonescu, de a forma un guvern.

A murit în 1943, iar pe ultimul său drum a fost condus de Regele Mihai I.

 

Sursa:  Pagina de istorie RFI