Caporalul clasa I Cristian Tupiță are șase misiuni în teatrele de operații și face parte din Brigada 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa” de 24 de ani.
“Mi-am ales cariera militară pentru că am avut mulți prieteni care erau cadre militare și m-au atras poveștile bunicului meu din război, discutând cu el, devenind din ce în ce mai interesat să aflu cât mai multe despre militari și despre ceea ce fac ei. Așa mi-am dorit să ajung cercetaș. Nu mulți reușesc. Era o competiție foarte strânsă pentru această specialitate, dar prin muncă și efort am reușit.
Cercetaș la vânători de munte este frumos, dar este și greu. Satisfacțiile sunt nenumărate, datorită terenului în primul rând. Te ajută să te pregătești la maximum, să dai tot ce poți, atât din punct de vedere fizic cât și psihic. Pot spune că muntele îți întărește caracterul.
Un cercetaș trebuie să fie în primul rând puternic din punct de vedere psihic. Pregătirea fizică se formează în timp, dar dacă nu ești pregătit psihic, nu poți să reușești. În momentul în care ajungi să zici “gata”, atunci trebuie să îți spui că se mai poate, mergem înainte. Dacă ai un colectiv care nu cedează te face și pe tine să nu cedezi. Nu poți să renunți.
Am participat la șase misiuni în teatrele de operații, respectiv o misiune în teatrul de operații din Angola (1996) și cinci misiuni în teatrul de operații din Afganistan. (2005, 2008, 2010, 2012, 2018).
 
Din păcate, în anul 2010, ne-am întors din teatrul de operații din Afganistan fără doi camarazi, slt. (p.m.) Dan Ciobotaru și slt. (p.m.) Paul Caracudă. A fost greu, eram în același pluton. Pe Paul îl cunoșteam de când am venit la vânători de munte. Dar aceasta este viața până la urmă. Știam foarte bine când plecăm ce se poate întâmpla. Doar că întotdeauna speri că nu ți se va întâmpla ție sau celor cu care ești sau nu se va întâmpla deloc. În ciuda tuturor eforturilor și oricât de des ne adaptăm procedurile, incidente au fost.

 
Cea mai frumoasă misiune la care am putut să particip, din punct de vedere profesional, a fost misiunea ISAF (The International Security Assistance Force) din Afganistan, din anul 2012, pentru că am putut să facem ceea ce făceam și în țară, pe linie de specialitate. Atunci ni s-a oferit posibilitatea să executăm misiunile exact cum am fost pregătiți în țară. Scopul nostru era să asigurăm libertatea de mișcare pe Autostrada A1. Astfel aveam posturi de observare și verificam anumite căi de apropiere către autostradă, pe lângă alte sarcini primite. În celelalte misiuni a trebuit să ne adaptăm specificului misiunii, dar noi, ca vânători de munte, ne putem adapta foarte ușor.
Cum am valorificat experiența misiunilor din teatrele de operații în cadrul Companiei 206 Cercetare?… Am încercat să îmi fac colegii să înțeleagă că cea mai importantă este coeziunea și să înveți, tot timpul să repeți și să încerci să te perfecționezi,” povestește cercetașul.
La cei 47 de ani, caporalul clasa I Cristian Tupiță, participă în continuare și la competițiile aplicativ-militare și nu renunță niciodată să lupte, indiferent dacă este accidentat, echipa fiind întotdeauna pe primul loc.
Text: Cpt. Mariana Dinu
Foto: Cpt. Mariana Dinu, George Grădinaru, arhiva personală