“Ce mă uimește la populația afgană este modul în care cultivă terenul, deși cât vezi cu ochii e doar argilă. S-au adaptat condițiilor, prin sisteme de irigații bine puse la punct, construind puțuri lungi de sute de metri pentru apa necesară culturilor. Despre copiii afgani ar fi multe de spus. Mă impresionează frumusețea lor nativă, zâmbetul, inocența și, totodată, inteligența lor. Tot timpul întreabă de pixuri și caiete pentru școală, iar bucuria lor e inestimabilă atunci când primesc o sticlă de apă sau un suc. Mă întristează faptul că acești copii, prinși în plasele acestui război, nu au aceleași șanse ca alți copii, din alte țări, să se dezvolte frumos.”
La mijlocul misiunii, cei care suntem la prima misiune într-un teatru de operații ne uităm în urmă și ne amintim cum ne imaginam Afganistanul și Baza Militară Kandahar înainte de a ajunge aici.
“Atunci când a început pregătirea pentru misiune, toți cei care aveau experiența acestui teatru își povesteau întâmplări, emoții și momente. Din poveștile lor, am încercat să îmi creionez în minte o imagine de ansamblu a acestei lumi.
Și, într-adevăr, prima impresie e mereu cea care se întipărește în minte. Un vânt uscat și fierbinte care te primește imediat ce faci primii pași pe aeroport. Zgomot de elicoptere care patrulează în miezul nopții, avioane care aterizează și decolează cu luminile stinse, focuri de armă ce răsună din poligoane, generatoare de curent care produc un sunet permanent, explozii controlate ce zguduie clădirile și clatină obiectele din camere, același peisaj peste tot și o singură culoare. O lume atât de diferită de România.
Am fost surprins să descopăr că în interiorul bazei e un oraș în care găsești tot ce ai nevoie: magazin, spital, săli de sport, cantină, clădiri cu dormitoare și birouri. Însă, primul lucru pe care l-am așteptat după dislocare a fost să trec dincolo de gardul ce delimitează perimetrul exterior al bazei și să simt într-adevăr pământul afgan sub tălpile bocancilor.
Ce îmi lipsește cel mai mult? Familia și culorile atât de vii ale țării noastre. Dar, cu fiecare misiune încheiată cu succes, suntem cu un pas mai aproape de casă.” – locotenent Florin Petraș, comandant pluton în cadrul Companiei “Angry Hawks”, din Batalionul de Protecția Forței “Golden Lions”, după 3 luni de misiune în Baza Militară Kandahar.
Text: locotenent Florin Petraș
Foto: plutonier major Dan Vereș