Pe 22 iunie, 1963, ora 14:10 se stingea din viață la Spitalul Fundeni, Regina cântecului românesc, Maria Tănase…
Pe patul de moarte, rezemată pe o pernă cu petale de trandafir a cântat personalului medical cântecul „Lung îi drumul Gorjului”
Pe cuier, atârna o rochie albă nepurtata, pe care o va îmbrăca pe ultimul drum. A cerut şi câteva flori din grădina tatălui ei.
A dictat apoi notarului testamentul ce reprezintă un lanţ de rugăminţi. Testamentul a fost încredinţat lui Temistocle Popa:
„Pe cap să mi se pună colţarul cu pichet alb, iar în picioare numai ciorapi albi, scurţi, fără pantofii care m-au chinuit toată viaţa. După moarte, trupul nescaldat, ci numai şters cu alcool, să fie pus la dispoziţia medicilor, dacă vor socoti că-i de folos cercetărilor ştiinţei.
Pe un drum secetos – dornic de apă – să se scobească adânc o fântână pentru drumeţii însetoşaţi. Ritualul înmormântării să fie cât mai sobru. Aş vrea ca mama să nu afle de moartea mea, să i se spună că sunt plecată undeva în străinătate, pentru tratament.”
Singura dorință care i-a fost respectată a fost aceea de a fi înmormântată pe un pat de flori; fiica ei adoptivă, Minodora Nemes, i-a îndeplinit dorința.
După ce a trecut în lumea veşnică, a fost găsită o scrisoare adresată lui Clery, soţul ei… „Culege-mi visele pe care le-am făurit lângă tine şi împarte-le oamenilor.”
Maria Tănase a murit săracă. Statul român și acum câștigă în urma drepturilor de autor, fără a onora umilele dorințe ale aceleia care a fost pusă alături de Marilyn Monroe a Statelor Unite și de Edith Piaf a Franței.
Istoricul Dan Falcan povesteşte că la înmormântarea artistei au venit aproape un milion de oameni, iar în România a fost declarată zi de doliu naţional.
Sursa: Facebook
