Hristos nu a venit să-L descopere numai pe Dumnezeu, ci şi pe om. Când Hristos l-a descoperit pe omul istoric, s-a arătat atâta deznădejde, atâta întuneric şi miros urât, atâta tânguire şi neputinţă, încât oamenii conştienţi, până în ultima zi a istoriei, vor citi cu ruşine vestirea evanghelică despre omenirea bolnavă. Câtă prostie în nerecunoaşterea adevărului! Câtă respingere faţă de prietenul drag! Ce înşelătorie făţarnică în credinţă! Câtă slăbiciune în facerea binelui! Câtă neomenie în judecarea dreptului! Ce frică de şoarece pentru puterea, cinstea şi viaţa proprie! În zadar zici: „Aşa au fost doar Evreii!” Personajele din tragedia evanghelică reprezintă chintesenţa microcosmică a tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în sufletul omenesc, în societatea omenească şi-n întreaga istorie omenească. De aceea se şi poate spune că Hristos nu a venit să-L descopere numai pe Dumnezeu, ci şi pe om: pe doctor şi pe bolnav.

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie