Hristos, în istoria omenirii, este un imigrant. El nu este rodul vreunui ciclu evolutiv, ci a imigrat în focul vieţii pământeşti, aşa cum este, din veşnicie. A imigrat pe pământ Hristos-Dumnezeu împuns fiind de săgeţile tuturor păcatelor omeneşti, încă de la Adam, ca să împlinească trei îndatoriri:
– să arate oamenilor că toate săgeţile păcatelor lor L-au lovit pe Dumnezeu şi că Dumnezeu, cu negrăita Sa dragoste, le-a luat asupră-şi dintru bun început;
– să ierte păcatele, adică să-Şi smulgă săgeţile din inimă, să le sfărâme şi să le nimicească;
– să nimicească şi moartea, prin nimicirea păcatului.
Neamul omenesc n-a fost în stare să dea un erou pentru astfel de îndatoriri. Nu numai neamul omenesc, dar nici întregul cosmos, ba nici amândouă împreună, nu au putere să împlinească astfel de îndatoriri! Pentru astfel de îndatoriri a fost nevoie de un imigrant, şi anume de imigrantul la picioarele Căruia întregul cosmos se pleacă, moale ca şi lutul sub palmele olarului.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
