Nu poţi cunoaşte partea până ce nu cunoşti întregul. Cine nu cunoaşte căruţa nu poate cunoaşte nici roata ei. Cine cunoaşte căruţa va cunoaşte şi roata. Cine nu cunoaşte căruţa şi găseşte o roată pe câmp, se va trudi să cunoască roata. Va măsura roata, va număra părţile din care e alcătuită, îi va încerca calităţile, aşezată şi în mişcare, şi se va uimi de ea. O poate încerca mai bine şi mai amănunţit decât însuşi vizitiul; însă nu poate cunoaşte roata dacă nu a văzut niciodată căruţa. Pe când vizitiul, cu mai puţină cercetare, va cunoaşte roata de la cea dintâi privire, pentru că el cunoaşte căruţa. Nu poţi cunoaşte un rinichi dacă nu cunoşti oaia întreagă. Nu poţi cunoaşte nici gardul din jurul casei tale dacă nu cunoşti lumea. Cum, oare, vei cunoaşte omul, atâta vreme cât nu cunoşti întregul mai presus decât lumea, întregul dincolo de care nici gândurile omului nu pot merge mai departe? Căci până unde se întind gândurile omului, până acolo ajunge şi omul. Nu-i aşa, că şi gândurile tale, în fiecare zi şi în fiecare ceas trec peste toate hotarele şi marginile universului?.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
