Orice efort spre studiu este zadarnic fără efortul de a dobîndi mai întîi curăţia credinţei şi a vieţii. Căci nu celor învăţaţi, ci celor curaţi cu inima li se descoperă dumnezeieştile taine. Pe cînd a fost condusă către cămara nupţială de către soţul ei, Valerian, Sfînta Cecilia i-a zis: „Trebuie să-ţi descopăr o taină: se află aici lîngă mine îngerul lui Dumnezeu, păzitorul fecioriei mele, pe care i-am închinat-o Lui. Tu pe înger nu îl vezi, dar el este gata să mă apere pe mine, roaba Domnului, de orice primejdie. Dacă mă atingi, te va ucide.” Valerian a dorit sincer să îl vadă şi el pe înger. Atunci fecioara i-a zis: „Tu eşti un bărbat care nu îl cunoaşte încă pe Dumnezeu. Tu nu îl vei putea vedea pe îngerul Lui dacă nu te curăţeşti mai întîi de necurăţia necredinţei.” Primind Sfântul Botez, Valerian l-a văzut pe îngerul Domnului, păzitorul Ceciliei, întru toată strălucirea negrăită a frumuseţii dumnezeieşti. Asemenea şi Maximus cel împreună-mucenic cu el şi cu Tiburtie: privind la decapitarea celor doi fraţi, el a declarat cu jurămînt solemn înaintea călăilor şi a poporului, strigînd: „Văd îngerii lui Dumnezeu cum strălucesc ca soarele şi ridică la cer întru stălucită slavă sufletele acestor mucenici ce au ieşit din trupurile lor ca şi nişte fecioare din cămara de nuntă!” Insă ceea ce a văzut Maximus, necuraţii păgîni nu au putut vedea.

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie