O doamnă trebuia să facă un drum lung cu trăsura, printr-o pădure deasă. Era noapte, un întuneric de nu se vedea pic de lumină. Auzea zgomote ciudate. I se părea că vede stafii alergând prin întuneric. Inima îi bătea tare. Era pierdută de groază. Cu toate acestea vizitiul mâna caii fără teamă.
– Cum vezi dumneata drumul? îl întrebă ea târziu, eu mă aștept în toată clipa la o nenorocire.
– Lesne, răspunse el, privesc în sus! Calea mi-e trasată pe cer de creștetele brazilor.
Să ridicăm, așadar, ochii în sus, de acolo ne vine Lumina.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
