Crucișetorul „Elisabeta” a făcut parte din primele nave comandate de România după Războiul de Independență. Era cea mai modernă navă din parcul naval românesc de la sfârșitul anilor 1800.
Construită de șantierele „Armstrong”, din Newcastle, Marea Britanie, în anul 1887, nava era dotată cu 4 tunuri KRUPP de 150 mm, 4 tunuri de 57 mm sistem NORDENFELT, 2 tunuri revolver HOTCHKISS de 37 mm, 2 mitraliere cu câte 5 țevi, sistem NORDENFELT și 4 tuburi lans-torpile tip WHITEHEAD.
Crucișătorul „Elisabeta” a jucat un rol important în pregătirea efectivelor Flotilei României la Marea Neagră, dar și în reprezentarea țării noastre peste hotare. Nava a participat la serbările columbiene de la Genova (1892) și la serbările ocazionate de deschiderea canalului Kiel, Germania, în anul 1895.
În timpul Primului Război Mondial, „Elisabeta” a contribuit la apărarea Sectorului Sulina, în vreme ce artileria principală a fost utilizată la apărarea capului de pod de la Turtucaia și apoi a Galațiului.
Crucișătorul a fost scos din serviciu în anul 1930, după sosirea unor noi tipuri de nave.