Locotenentul general Ion Mihai Pacepa, demnitar în cadrul unui serviciu secret românesc și consilier al președintelui țării sale, Nicolae Ceaușescu, a sosit în 1978 într-o zi de iunie la Bonn, în Germania de Vest, cu o misiune diplomatică. Dl Ceaușescu îi încredințase un mesaj pentru cancelarul german – și ordinul de a concepe un plan pentru asasinarea unui jurnalist american care relata despre România.
Inginer de profesie, specializat în spionajul industrial, dl Pacepa nu era interesat de crime. Și astfel a intrat în ambasada americană și și-a anunțat intenția de a dezerta. Câteva zile mai târziu, când ateriza la Baza Aeriană Andrews, a devenit unul dintre demnitarii de cel mai înalt rang care au fugit din blocul sovietic în cursul războiului rece.
Dl Ceaușescu a oferit o recompensă de 2 milioane de dolari pentru uciderea lui și se spune că l-ar fi angajat pe Ilich Ramírez Sánchez, un terorist venezuelean cunoscut și drept Carlos Șacalul, pentru a-i da de urmă.
Dl Pacepa și-a petrecut restul vieții în SUA, sub o identitate falsă. A murit pe 14 februarie într-un spital necunoscut. Avea 92 de ani(…)
Odată ajuns în SUA, el a devenit un favorit al anticomuniștilor. Se spune că Ronald Reagan se referea la cartea lui Pacepa „Orizonturi roșii” ca la „Biblia” sa, după care se ghida în raporturile cu dictatorii.
Dar, deși mulți din comunitatea serviciilor secrete americane s-au bucurat de cunoștințele pe care el le oferea despre strategia sovietică, alții au ajuns să considere că el se baza exagerat de mult pe strategia dezinformării în calitate de explicație atotcuprinzătoare pentru relele lumii.
Sursa: Sursa: The New York Times / Articol de Clay Risen / Traducere: Andrei Suba (Rador)
