Într-o şcoală de la ţară, la ora de religie, un copil l-a întrebat pe preot, care le vorbea despre milostenie, ca despre prima virtute pe care trebuie să o dobândim pentru a ne mântui.
– Părinte, dar eu, care sunt sărac şi nu am ce dărui, cum să fac eu milostenie? Dacă aş avea şi eu mai mulţi bani, aş da cu dragă inimă, dar aşa …
– Fiule, nu asta înseamnă milostenia. Uite, de exemplu, ieri dimineaţă, plecând cu treburi, am văzut-o peste drum pe mama ta, ieşind din curte şi ajutând până acasă o bătrână, ce se ostenea cu o legătură de lemne. Mai târziu, am zărit-o iarăşi îndrumând un călător ce se rătăcise şi, chiar dacă nu l-a putut ospăta, un sfat bun şi o cană cu apă rece s-au găsit şi pentru el. Când vecina de alături a plecat în târg cu treburi, i-a lăsat în grijă copilul cel mic. Spre seară, când doi săteni se certau în drum, a ieşit şi, cu vorbe frumoase, i-a împăcat. Vezi tu, acum, ce este milostenia?
Chiar dacă nu ai bani să dai şi celorlalţi, nimic nu te împiedică să-i ajuţi cu atât cât poţi. Nu trebuie să dai din buzunar, ci din suflet!
Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra Cerul. Nu fiindcă Cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire.
A fost întrebat avva Arsenie de un tânăr: Avva, care trebuie să fie calea înaintării noastre spre Dumnezeu?
Atunci avva Arsenie i-a răspuns:
– Un creştin adevărat trebuie să urce anumite trepte duhovniceşti, pentru a fi plăcut lui Demnezeu. Aceste trepte să le păstrezi şi tu şi să le urmezi:
– cercetarea conştiinţei
– smerenia şi asceza
– rugăciunea şi postul
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
