Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui părinte duhovnic vestit.
– Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Duhovnicul luă o mâna de cenușă și o lăsă să cada într-un pahar plin cu apă curată, pe care-l avea pe masa, spunând:
– Acestea sunt suferintele tale.
Toata apa se tulbură și se murdări. Părintele aruncă apa, apoi luă o altă mână de cenușă, i-o arătă omului nostru, se apropie apoi de fereastră și o aruncă în mare. Cenușa se împrăștie într-o clipă, iar marea rămase la fel ca înainte.
– Vezi?, îl lamuri înteleptul, în fiecare zi trebuie să alegi între a gândi limitat precum într-un pahar de apă sau nețărmurit ca marea.

Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie