O împărăţie mai mică îşi are adevărata împlinire într-o împărăţie mai înaltă. Împărăţia naturală îşi are adevărata împlinire în împărăţia morală. Împărăţia morală îşi are împlinirea în împărăţia duhovnicească. Împărăţia duhovnicească îşi are împlinirea veşnică în Cel ce, mai presus de Sine însuşi, nu are pe nimeni şi nimic. Orice împărăţie mai înaltă este tăcută şi se poate exprima într-o împărăţie mai mică. De aceea se poate spune că orice împărăţie mai mică este istoria unei împărăţii mai înalte decât ea. Sau: orice împărăţie mai mică este un cuvânt al cărui tâlc se ascunde într-o împărăţie mai înaltă. Şi precum tâlcul şi duhul unui cuvânt sunt întotdeauna mai cuprinzătoare decât însuşi cuvântul, tot aşa şi orice împărăţie mai înaltă este mai cuprinzătoare decât orice împărăţie mai mică. Nici o împărăţie nu-şi poate avea expresia potrivită nicăieri în afară de sine. De aceea o împărăţie mai mică este expresia desăvârşită, dar nu şi potrivită a unei împărăţii mai înalte.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
