Odată, un tânăr se plimba împreună cu tatăl său când, la o cotitură, tatăl se opri deodată. După o clipă de tăcere, îl întrebă pe fiul său:
– În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?
Încordându-și auzul, după câteva secunde, tânărul răspunse:
– Aud zgomotul unei căruţe…
– Aşa este, spuse tatăl. Este o căruţă goală.
Tânărul, mirat de siguranța tatălui său, întrebă:
– Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?
Iar el îi răspunse:
– E foarte uşor, să ştii când o căruţă este goală, e din cauza zgomotului. Cu cât este mai goală, cu atât face mai mult zgomot.
Astăzi, adult fiind, când vede o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupând conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudânduse cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul său, tânărului i se pare că mai aude vocea tatălui său, spunând:
“Cu cât este mai goală căruţa, cu atât mai mult zgomot face”.
Cel smerit nu se laudă cu virtuţile sale ci îi lasă pe semeni să i le descopere. Nu uitaţi că există oameni atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât bani și o mândrie pe seama lor. Nimeni nu este mai gol sufletește, decât cel plin de sine.
Să fim, iubiților, precum ploaia liniştită şi blândă, care pătrunde în tăcere pînă la adâncimea rădăcinilor, hrănindu-le.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
