A greşi zilnic şi a te pocăi zilnic nu poate constitui nicidecum o sporire, ci o continuă batere a pasului pe loc. Până ce pocăinţa nu covârşeşte şi păcatul nu se împuţinează, zilele noastre vor fi umplute de zidirea şi dărâmarea unuia şi aceluiaşi turn. Aşadar, se cere stăruinţă din parte-ţi pentru a putea arăta, într-o bună zi, că a rămas ceva nesurpat din ce ai zidit ieri. Aceasta va fi cea dintâi zi din viaţa ta.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
