O veche legendă spune că, de fapt, patru au fost magii care urmau să meargă să se închine Pruncului Dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice că şi-ar fi vândut tot ce avea şi ar fi cumpărat trei nestemate – un safir, un rubin şi o perlă – pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Şi grăbindu-se el să ajungă în Babilon, unde, îl aşteptau ceilalţi trei, acesta a întâlnit pe drum un om vătămat, la care nimeni nu se uita. Pe dată se hotări să-l ducă la un doctor, căruia îi dădu safirul că să-l îngrijească pe bolnav până la deplina însănătoşire. Zabovind astfel prea mult pe cale, ceilalţi nu l-au mai aşteptat şi au plecat fără el. Ținându-se după stea, a făcut singur drumul spre Betleem unde a aflat că magii se închinaseră deja Pruncului, iar soldaţii lui Irod porniseră măcelul celor nou-născuţi şi că Sfănta Familie apucase calea Egiptului. Cum, chiar în faţa lui, un soldat încerca să-i smulgă unei tinere femei copilul din braţe, pentru a-l ucide, magul nu stătu pe gânduri şi, arătându-i soldatului splendidul rubin, îl înduplecă să-l primească în schimbul vieţii pruncului. Soldatul a luat piatra, plecând în grabă de acolo. Magul îşi puse în gând să-L caute mai departe pe Mântuitorul, cu singurul dar care-i mai rămăsese: perla. A umblat astfel vreme îndelungată și iată că, după 30 de ani şi mai bine, află că Iisus propovaduia în părţile Ierusalimului. Porni bucuros într-acolo, dar când sosi, află că Iisus tocmai fusese răstignit pe Golgota. Magul porni spre locul cu pricina, ca măcar în clipa din urmă să se închine dinaintea Domnului încă în viaţă şi să-I dea ce mai rămăsese din darul pe care i-L pregătise cândva din toată inima. Iată însă că prin faţa lui trecură doi soldaţi romani ce târau spre temniţă o tânără. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla şi le-o trecu pe sub ochi, zicând: dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc vouă această perlă, şi veţi fi mult mai câştigaţi. Lacomi, soldaţii luară perla şi-o eliberară pe tânăra, ale carei mulţumiri înlăcrimate magul nu mai stătu să le audă, căci zorea să-L prindă în viaţă pe Cel răstignit. Inima-i era grea, căci nu mai avea nimic să-I dea în dar Împăratului împăraţilor, dar năzuia măcar să-L vadă şi să I se închine. Când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept în ochii lui şi i-a spus:
– În sfârşit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri …
– Bine, dar nu mai am nimic, ce ţi-am adus eu?! – întrebă magul, mirat.
– Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiaşi. Or, dându-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tău a ajuns la Mine şi, adevărat îţi spun, că este cel mai de preţ dintre toate. Căci cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu, acela îşi revarsă dragostea sa asupra oamenilor; şi cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
