Se povesteste că o femeie era foarte bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Era departe de orice farmacie şi era iarnă. Farmacia era în satul vecin. Avea o fetiţă de vârstă şcolară şi nu avea altceva de făcut decât s-o trimită pe fetiţă să meargă până la farmacie, să ceară picăturile de care avea nevoie. Fetiţa se încumetă să plece. Ajunse la farmacist şi acesta, care ştia boala femeii, îi dădu fetiţei o slicluţă cu picături. Fetiţa plecă în fugă. După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slabă, controlă mai atent locul de unde luase sticluţa. Constată că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţă n-o mai putea ajunge. Căzu în genunchi şi se rugă, cerând doar un singur lucru: Doamne, fă o minune! Să nu ajungă fetiţa acasă! Cererea lui era dreaptă şi fu puternică. Încă aflându-se în rugăciune, auzi uşa deschizânduse şi o văzu pe fetiţă intrând în farmacie: Domnule, alergând am căzut şi-am spart sticluţa. Iertaţi-mă, dar daţimi altă sticluţă, altfel, mama va muri! Fetiţa plângea, zdrobită de părere de rău. Farmacistul începu să plângă de bucurie şi emoţie. Îi mulţumi Lui Dumnezeu. Era în afară de orice îndoială că i se răspunsese la rugăciunea lui.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
