Cine vrea să vadă cum arată sufletul său, trebuie să-l privească prin lumina lui Hristos. De pildă, închide-te într-o casă când afară este o zi plină de soare, fă întuneric în cameră, trage draperiile, dar lasă numai o gaură mică prin care să pătrundă o rază a soarelui. În cameră este curățenie lună, totul pare perfect curat. Dar iată, când pătrunde o rază de lumină, ce să vezi? În lumina ei se vede un nor întreg de praf care plutește în aer.
Așa este și cu omul care nu se vede în lumina lui Hristos. I se pare că este foarte curat și că-și face datoria de creștin zicând: ”Nu am furat, nu am tâlhărit, nu am înșelat, nu am omorât pe nimeni…” Dar vai, în lumina lui Hristos viața noastră se vede cu totul altfel, se vede încărcată de păcate și dintr-o altă perspectivă. Așa și noi frați creștini, începem să lucrăm la mântuirea sufletului nostru abia atunci când lumina lui Hristos descoperă mulțimea păcatelor noastre. În duhul lumii acesteia niciodată nu ne vom cerceta adâncul sufletului și întotdeauna grija vieții noastre condusă de filosofia modernității se va întreba doar:, , Cum să mă distrez mai bine? Cum să petrec? Cum să-mi satisfac toate dorințele?”.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie