Se povesteşte că într-o ţară îndepărtată bântuia o foamete cumplită. Atât oamenii, cât şi animalele sufereau de foame. Nu mai ştiau ce să facă pentru a supravieţui. În această ţară trăia şi un pelican, care ţinea la viața puilor săi mai mult decât la propria-i viaţă. Aceştia îi cereau zilnic de mâncare, iar pelicanul nu mai ştia ce să facă. În strâmtorarea sa cea mare și-a făcut o rană cu ciocul în piept şi le-a dat propriul sânge hrană puilor săi. După ce a trecut foametea, puii săi, întăriţi, au putut să-şi continue cu bine drumul vieţii. Bătrânul pelican, însă, a murit. Și-a dat sângele și viaţa, pentru puii săi.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
