O familie tânără s-a mutat într-un cartier nou. În dimineaţa următoare, în timp ce mâncau micul dejun, soția observând-o pe vecină întinzând rufele la uscat a făcut o remarcă – “Rufele nu sunt prea curate, cred că nu se pricepe să le spele. Poate că are nevoie de un detergent mai bun.” soţul privi și el pe fereastră dar rămase tăcut. De atunci, de fiecare dată când vecina îşi întindea rufele la uscat, tânăra făcea aceleaşi comentarii. O lună mai târziu, Tânăra soție constată cu surpriză că rufele întinse în ziua aceea la uscat pe frânghia vecinei erau orbitor de albe. Chemându-și în grabă soțul îi spuse: ” Privește, vecina a învăţat, în sfârşit, cum să spele rufele. Mă întreb cine a învăţat-o? ” Soţul, calm, răspunse, “Da, văd și eu, dar trebuie să-ți spun că astăzi m-am trezit mai devreme şi am curăţat ferestrele.”
Aşa este și cu viaţa… ceea ce vedem atunci când privim la alţii depinde de curăția ochilor sufletești cu care ne privim!

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie