Zi de zi oamenii trăiesc şi comunică între ei mai mult prin credinţă decât prin orice altceva. La restaurant, omul ia masa cu credinţa că în mâncare nu se află otravă; doarme în aşternut, la htel, cu credinţa că sub pernă nu se află scorpioni; primeşte banii la piaţă cu credinţa că nu sunt falşi; cumpără chibrituri de la magazin cu credinţa că nu sunt umede; plăteşte biletul de avion cu credinţa că pilotul îl va duce acolo unde trebuie; călătoreşte pe calea ferată cu credinţa că mecanicul este întreg la mine şi nu se gândeşte la sinucidere. Ţăranul seamănă grâu cu credinţa că sămânţa va încolţi; ciobanul îşi mână turma la păşune cu credinţa că iarba nu s-a uscat peste noapte. Şcoala dăinuieşte pe temelia credinţei învăţăcelului în învăţător. Statul dăinuieşte pe temelia credinţei cetăţeanului în cetăţean şi în slujirea aleșilor. Căsătoria dăinuieşte pe temelia credinţei în bunăvoirea ambilor soţi. Prietenia dăinuieşte pe temelia credinţei în sinceritatea celor două părți. Peste jumătate din viaţa noastră pământească, din comunicarea cu oamenii şi cu natura este întemeiată pe credinţă. Jumătate din cunoaşterea noastră cea mai bună este credinţă curată.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
