Belşugul naturii închide nemilos gura oricui. Nu este nici o teorie ori filosofie omenească care să nu afle destule temeiuri în acest belşug. Dacă ţi se pare că întreaga natură este însăşi raţiunea, natura îmbelşugată îţi dă de îndată mii de dovezi! Dacă ţi se pare că natura este numai instinct şi voinţă, natura îmbelşugată te înarmează cu mii de dovezi! Dacă ţi se pare că întreaga natură este numai o emoţie, iată, adună câte dovezi vrei din acest belşug! Dacă ţi se pare că întreaga natură este un joc genial dintre egoism şi altruism, între lumină şi întuneric, între fiinţă şi nefiinţă sau între maya şi atman, cere dovezi de la îmbelşugata doamnă, şi ea-ţi va umple poala cu ele! Dacă, în sfârşit, ţi se pare că întreaga natură este o luptă sălbatică pentru existenţă, pentru o existenţă iraţională şi lipsită de înţeles, şi pentru aceasta-ţi vei umple traista cu dovezi! Dar când oricare dintre aceste teorii sau filosofii îţi satură înţelegerea până ce ajunge să se fălească de adevărul „aflat,” linişteşte-ţi mintea, inima şi sufletul, şi ţine-le vreme îndelungată în tăcere. Şi vei simţi, dintr-o dată, cum izbucneşte un strigăt de împotrivire, ca un vulcan, dintr-unul din cele trei adâncuri ale tale sau din toate trei laolaltă. Celor trei adâncuri, înţelegerea le este numai sluga şi sol. Uşor este a sătura o slugă, dar greu este să saturi un stăpân. De aceea, fii cu băgare de seamă să nu te înşele belşugul naturii. Şi te va înşela mereu, câtă vreme nu vei simţi că tu eşti mai bogat decât ea şi că-n tine se ascunde o bogăţie care întrece belşugul naturii. Păzeşte-te, dar, ca nu cumva îmbelşugata Circe să nu te înrobească prin cântul ei şi să nu te preschimbe într-un dobitoc. Leacul împotriva farmecului cântului ei îl porţi în sufletul tău.
Dacă ştii asta, vrăjitoarea îmbelşugată se va ghemui şi va sta la picioarele tale.

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie