Lumea aceasta este mai rea decât toate lumile pe care omul le poate îndura omeneşte. Lume mai rea decât aceasta nu există pentru oameni, ci doar pentru îngerii cei căzuți. Toţi oamenii simt aceasta, însă fug de acest simţământ ca şi înotătorul nepriceput, care, speriat de adâncimea mării, întoarce spatele largului mării şi înoată cu fața spre ţărm, doar în apă mică. Toţi oamenii simt că e aşa, şi tocmai de aceea îi acuză pe cei optimiştii de amăgire, numindu-i uşurateci. Şi, într-adevăr, este mai multă amăgire decât optimism curat la cei ce privesc bucuros la această lume, socotind moartea drept punct final al vieţii. Singurul optimist lipsit de amăgire este cel ce are bărbăţia să recunoască toată grozăvia acestei vieţi, dar şi pătrunderea să privească moartea nu ca pe un punct final, ci ca pe o virgulă a vieţii noastre, o virgulă după care ni se va da o filă curată, pe care nu se va mai scrie cu sânge şi lacrimi, ci cu razele de aur ale luminii şi bucuriei dumnezeieşti.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
