Într-o bună zi satana, pentru a se distra, inventă o lupă care făcea ca tot ceea ce era bun și frumos să se vadă meschin și zbârcit, iar tot ceea ce era rău și urât se vedea bun și frumos.
Diavolul își purta îngrozitoarea invenție peste tot pe unde mergea. Și toți cei care priveau prin ea se cutremurau: orice lucru bun și frumos priveau era deformat și monstruos. Cel viclean se distra pe cinste cu lupa sa: pe cât lucrurile apăreau mai respingătoare, pe atât bucurie lui era mai mare.
După asta, văzu niște lucruri atât de plăcute vederii sale, încât izbucni într-un râs dezlănțuit și, din pricina neatenției, scăpă din mâini lupa care se sparse în mii și mii de cioburi. Un vânt puternic și rău făcu cioburile să zboare în lumea largă. Unele dintre acestea, cele care erau mai
mărunte încă decât firele de nisip, intrară în ochii multor oameni care începură să vadă toate pe dos: nu băgau de seamă decât ceea ce era urât și vedeau peste tot numai și numai răutăți, nu mai vedeau nimic din ce e drept, și nu mai puteau judeca lucrurile cu adevărata măsură. Care dintre noi poate spune că nu a întâlnit niciodată astfel de persoane care, numai privind pe fereastra casei lor, nu văd decât trecători antipatici, porniți la drum să săvârșească doar răutăți?
Atunci, când Dumnezeu văzu toate cele întâmplate, se întristă și luă hotărârea să le vină oamenilor în ajutor zicând: -Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este chipul Meu. Din El se reflectă bunătatea, dreptatea și iubirea Mea. În El se reflectă chipul omului, așa cum l-am creat Eu de la Zidirea lumii. Și Iisus veni să fie lumină pentru oameni. Cei care priveau la El redescopereau bunătatea și frumusețea și învățau să le deosebească de egoism și minciună, de nedreptate și dispreț. Cei bolnavi regăseau în El curajul de a trăi, cei disperați redescopereau nădejdea. El îi mângâia pe cei întristați și îi ajuta pe oameni să învingă frica morții. Astfel că mulți oameni Îl iubeau și Îl urmau pe Iisus. Se simțeau înflăcărați de El. Alții, însă, fierbeau de mânie și hotărâră să stingă această lumină a lui Dumnezeu. Iisus fu astfel ucis.
Dar, în curând, se iscă un alt vânt puternic, al Duhului Sfânt de astă dată. El înprăștie pe tot pământul scânteile luminii lui Dumnezeu și toți aceia în ai căror ochi intră, fie și cea mai micuță scânteie din această lumină, încep să vadă lumea și oamenii așa cum îi vedea Iisus: în ochii lor se reflectă, înainte de toate, lucrurile bune și frumoase, dreptatea și generozitatea, bucuria și speranța.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie