Un tată și fiul său duceau la târg un asin, să-l vândă. Tatăl și fiul mergeau pe jos.
– Ce oameni proști! grăiră trecătorii… Își rup încalțamintea și picioarele, ca să cruțe potcoavele măgarului…
Atunci tatăl se sui călare pe asin.
– Ce tată fără pic de inimă! grăiră alți trecători. Uite că n-are milă de copilul lui; îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos.
Tatăl se dete jos și sui pe asin copilul său.
– Poftim! grăiră, nu peste mult timp, alți trecători. Și ăsta se cheamă copil cu creștere?… Bătrânul lui tată să bată drumul pe jos, iar el să stea călare!
„Cei de făcut cu oamenii ăștia?” își zise în sine tatăl. Și se sui și el pe asin, alături de copil, în nădejdea că, poate, cu asta va astupa gura lumii. Dar ți-ai găsit-o. Abia făcură câțiva pași și oamenii începura:
– Uite ce oameni tirani! Două matahale de oameni sănătoși se suie pe un biet asin!…
– Ascultă, fiule! zise atunci tatăl. Cu oamenii ăștia nu-i mai de ieșit la cale… Hai să mai încercam una!
Și coborâră tatăl și fiul de pe asin. Luară o prăjină de lemn și, legându-l pe asin, îl ridicară în spate și porniră cu el la drum.
Atunci trecătorii începura a râde în hohot, ca de niște nebuni.
De supărare, se spune că bătrânul a trântit asinul într-un râu și s-a întors acasă fără el.
Această istorioară ne arată ce pățește omul când se ia după gura lumii. Gura lumii are mare putere și ea stă, de regulă, în slujba celui rău.

Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie