Niciodată nu s-a vorbit atât despre legile firii ca în vremea noastră, niciodată oamenii nu s-au simţit mai înrobiţi de aceste legi ca în timpul nostru. Desele revoluţii şi războaie – dovadă a celor spuse – sunt ca nişte buboaie stoarse cu unghii de fier. Desele revoluţii şi războaie, facerile de rău şi sinuciderile sunt dezminţirea cea mai limpede a tuturor discursurilor oamenilor de azi despre libertate şi progres. Nicicând nu s-a propovăduit atât respectul pentru legile firii ca în timpul nostru. Însă de ce nu îndrăzneşte nimeni să propovăduiască dragostea adevărată în loc de legile firii? Fiindcă toţi oamenii ar simţi repulsie faţă de o astfel de propovăduire. Doar oamenii duhovniceşti ştiu că legile firii sunt simple prelungiri ale dragostei veşnice şi că omul este mai de preţ decât legile firii. Oricât de mult s-ar vorbi despre respect ca despre o mare virtute la om, este totuşi o virtute cu mult mai mică decât dragostea. Şi când respectul, această virtute mică, este pretins pentru legile firii, atunci unde şi cât de mare este obiectul celei mai înalte dintre virtuţi, al dragostei? – Obiectul dragostei se află acolo unde legile firii îşi pierd puterea şi de unde, în același timp, îşi primesc puterea.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
