Pe o corabie ce străbătea oceanul, călătorea un om cam fricos de felul lui. Într-una din zile, a început să-l chinue un gând: Ce ar fi dacă s-ar întâmpla să naufragieze coabia? A urcat pe punte unde, plimbându-se îngândurat în sus și în jos, îl întâlni pe căpitan:
-Sunt în apele acestea stânci? Îl întrebă.
-Da, domnule! Răspunse căpitanul.
-Dar știi dumneata unde sunt stâncile? Întrebă iarăși.
-Nu, aceasta nu o știu…
Frica omului deveni și mai mare:
-Cum, nu știi și ești atât de liniștit? În orice moment ne putem izbi de una din aceste stânci și suntem pierduți!
Căpitanul, zâmbid liniștit îi spuse:
-Știu însă unde sunt apele adânci…
Tot astfel și noi călătorim pe marea învolburată a acestei vieți plini de frica izvorâtă din lipsa de credință adevărată! Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Calea, Adevărul și Viața; El este Cârmaciul, Cel care ne călăuzește, Cel care potolește valurile înspumate ale acestei vieți, pentru a ajunge la limanul cel liniștit, în corabia Bisericii.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
