Nu sunt ceasuri într-un an câte gânduri îi pot trce cuiva prin minte într-un singur ceas. Gândurile zboară în stoluri ca graurii şi roiesc ca albinele. Cum nu poţi să numeri toamna frunzele uscate, aşa nu poţi să numeri gândurile. Ele sunt ca şi zalele dintr-un lanţ: una o trage pe cealaltă.
Cât zbucium se poate afla în mintea omului! Gândurile îi joacă în cap în sus şi în jos ca musculiţele într-o seară de vară. Ca un ceas plin de rotiţe, al cărui pendul se mişcă mereu, aşa se mişcă gândul omului. Aceasta face ca gândirea să fie un lucru foarte însemnat. De la un ou, se poate ajunge la un bou şi din multe gânduri uşoare, poate să iasă un noian de păcate. Un bob de nisip este uşor, dar o grămadă de nisip este grea, zice Solomon. Şi noi, iată, să luăm bine seama la gândurile noastre, pentru că, dacă ele se schimbă în vrăjmaşi ai noştri, vor fi prea mulţi pentru noi şi ne vor târî în jos la pierzare. Gândurile cereşti ne vor umplea sufletele de cântări, cum umplu păsările văzduhul primăvara, dar gândurile rele ne vor învenina ca nişte vipere.

Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie