Mulţi cred că dacă ar fi trăit în alte împrejurări ar fi fost oameni mai buni. Bogatului i se pare că opreliştea virtuţii este bogăţia, săracului – sărăcia, învăţatului – ştiinţa, celui simplu – simplitatea, bolnavului – boala, celui sănătos – sănătatea, bătrânului – bătrâneţea, iar tânărului – tinereţea. Însă aceasta e doar o închipuire şi o recunoaştere a înfrângerii morale. Ca şi când un ostaş nevolnic ar căuta să se mângâie: „În acest loc voi fi biruit, de voi fi trimis altundeva voi fi viteaz!” Ostaşul adevărat este întotdeauna viteaz, fie că rămâne la locul său, fie că este răpus.
Dacă un comandant de oști, înainte de o mare bătălie, ar fi dat bir cu fugiţii, ar fi fost socotit un înfrânt; însă pentru că a rămas la locul său până la sfârşit şi a căzut, este socotit biruitor.
Adam în Rai şi-a pierdut credinţa; Iov pe mormanul de gunoi şi-a întărit credinţa. Prorocul Ilíe niciodată nu a spus: „Foamea mă împiedică să ascult de Dumnezeu!” Nici Împăratul Davíd nu a spus: „Coroana mă împiedică să ascult de Dumnezeu!”
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
