Un Părinte din pustie a găsit un copil foarte frumos, bun, cuminte, isteț, căruia îi plăcea să meargă la Sfânta Biserică. Sfântul îl încredințează spre creștere unui episcop. Episcopul nu s-a ocupat însă de educarea lui creștinească iar copilul a apucat căi greșite și a intrat într-o bandă de hoți din pădure, ajungând el însuși căpetenia hoților. Când a venit Părintele la episcop și a întrebat de copil, episcopul i-a spus că tânărul a părăsit Biserica și a intrat într-o bandă de hoți. Părintele a plecat în căutarea tânărului în pădure. Acolo tovarășii tânărului l-au prins pe Părinte și voiau să-l omoare, dar Părintele le spune:
– Nu mă omorâți, ci duceți-mă la căpetenia vostru!
Este dus Părintele la căpetenia bandei de hoți, dar acesta, văzându-l pe Părinte vrea să fugă.
– Stai, nu fugi, că este mântuire pentru tine. Hristos m-a trimis aici, i-a spus Părintele.
Apoi, le-a vorbit hoților și i-a convins că Hristos îi iartă pe toți cei care se pocăiesc, oricâte crime ar fi făcut.
Căpetenia a fost primul care a spus:
– Să mergem cu toții la Biserică, acolo de unde am plecat eu și să ne curățim de păcate, pentru că am apucat căi greșite.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
