Un om pios stătea de vorbă cu Dumnezeu şi i-a spus: Doamne aş vrea să ştiu cum e Raiul şi cum e iadul. Dumnezeu l-a condus pe om către două uşi. A deschis una dintre uşi, iar omul a privit înăuntru. În mijlocul încăperii se afla o masă mare, rotundă. Pe masă se afla un vas mare cu tocană, care mirosea foarte bine şi care l-a făcut pe om să îi lase gura apa. Oamenii care stăteau la masă erau slabi şi bolnăvicioşi. Păreau a fi înfometaţi. Ţineau linguri cu cozi foarte lungi, care le erau legate de braţe, şi astfel fiecare putea ajunge la vas pentru a-şi umple lingura cu tocană dar, din cauza cozilor mai lungi decât propriile mâini, nimeni nu putea duce la gură lingura plină. Omul pios s-a înfiorat la vederea suferinţei lor. Atunci Dumnezeu a spus: Acum ai văzut iadul. Au mers apoi către cealaltă cameră şi au deschis uşa. Arăta la fel ca şi prima. Se găsea acolo o masă mare şi rotundă cu un vas mare de tocană care îţi lăsa gura apă. Oamenii de la masă aveau legate de maini acelaşi linguri farte lungi, dar aceştia păreau bine hrăniţi şi râdeau şi vorbeau între ei. Nu înţeleg! a spus omul pios. Este foarte simplu! a spus Dumnezeu. Este nevoie însă de iubire. Aceşti oameni sănătoşi au învăţat să se hrănească unul pe altul, în timp ce ceilalţi se gândeau doar la ei înşişi!
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
