Un părinte, înaintat în vârstă, era bolnav și tremura în aşa măsură încât atunci când mânca, vărsa supa pe faţa de masă. Câteodată îi mai curgea câte ceva şi din gură. Fiul său şi nora nu puteau suporta acest lucru și, în cele din urmă îl puseră să mănânce într-un ungher al casei unde bătrânul stătea posomorât şi singur. Într-o zi, din mâinile sale tremurânde îi căzu farfuria din care mânca şi aceasta se sparse. Nora îl certă amarnic, apoi îi cumpără o farfurie din lemn din care trebuia să mănânce. Într-una din zile, nepoţelul de patru ani se juca prin casă cu niște scândurele de lemn. “Ce faci tu aici?”, îl întrebă tatăl. “Fac douâ farfurii, răspunse copilul. Din acestea veți mânca voi când veți îmbătrâni”. Auzind acestea, tatăl şi mama se priviră înmărmuriţi. Imediat îl aduseră pe bunic la masă şi de atunci nu au mai spus nimic bătrânului, când acesta mai vărsa câte ceva.
Pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
O zi binecuvântată de Domnul!
p. Ignatie
