Morala, dacă nu are pe întâia pagină chipul diavolului, nu mai este morală, ci o mincinoasă estetică sufletească, căci nu prezintă viaţa ca pe o înfricoşată luptă între bine şi rău, ci ca pe o plăcută cântare, bună de ceaiuri şi petreceri; pentru că nu vede prăpastia întunecată deasupra căreia atârnă omenirea ca un roi nou de albine ce caută unde să se aşeze; pentru că nu numără neîntreruptele şi nenumăratele convoaie de orbi şi de nebuni, nici gloatele de leproşi şi ciumaţi, nici grămada de nou-născuţi degeneraţi şi de bătrâni depravaţi, nici mulţimea de asupritori, otrăvitori, spânzurători şi însetaţi de sânge, nici cetele de oameni batjocoriţi şi ucişi fără vină, nici caravanele smintiţilor şi ale celor asemenea fiarelor, ce-şi aşteaptă moartea pentru a se naşte, nici munţii de oase omeneşti, cu care este căptuşit întreg pământul, căci nu măsoară durerile şi junghiurile, nici nu măsoară sângele şi lacrimile, nici suspinele şi plânsetele, nici mânia şi puroiul, pentru că nu-şi aduce aminte de ogoarele de grâu înăbuşite de neghină, nici de nobleţea înecată de cruzime, nici de vitejia călcată în picioare de mişelie, nici de bunătatea dispreţuită de răutate, nici de milostenia răsplătită cu ticăloşie, nici de nădejdea înecată de disperare, nici de dragostea răsplătită cu trădarea, nici de curăţia murdărită de întinăciune, nici de cele mai bune năzuinţe, tăiate la jumătatea drumului de un foarfece nevăzut, nici de privirile chiorâşe ale celor mai fericiţi şi mai puternici la întâlnirea cu ochii sticloşi ai morţii. De aceea vă şi zic, iubiților, că morala în care pe întâia pagină nu se află chipul diavolului nu mai este morală, ci o mincinoasă estetică sufletească.
Noapte sfântă, în pace, sfetnic spre înțelepțire!
p. Ignatie
